Aud că reprezentanții sindicatului profesorilor vor să meargă la discuții cu președintele și să își spună păsurile. Îmi și imaginez dialogul dintre toți profesorii nemulțumiți cu singurul profesor (+ soția) mulțumit din țară. O să fie o scenă ca și cea dintre Florin Piersic și cerșetor.
…
- Domnul președinte, avem venituri mici și ne descurcăm greu. Banii nu ne ajung decât să ne târâm prin viață de azi pe mâine!
- Mă mir! Și eu sunt profesor. Și soția la fel. Nouă ne ajung veniturile. Noi nu ne târâm deloc de la o lună la alta, mi-l imaginez pe președintele – Zeus din Olimp – răspunzându-le cu vorbă rară și chinuită muritorilor de rând.
- Domnul președinte, un profesor nu poate merge flenduros în fața elevilor. Are nevoie de o anumită ținută decentă și banii nu ajung! Plătim rate, plătim dări, cumpărăm mâncare. Haine bune – de unde domnul președinte?! Noroc cu second-hand-urile cu rufele aduse din Germania…
- Iar mă mir, grăiește Zeus supărat că a fost deranjat pentru așa lucru de nimic. Mie și soției ne ajung banii pentru tot. Și noi luăm haine tot din Germania și de pe oriunde din lume, dar vă jur că ne ajung banii și ne mai și rămân…
- Domnul președinte, un profesor bun nu trebuie doar să se îmbrace, să mănânce, adică să supraviețuiască. Un profesor e… PROFESOR! El e cel care îi învață pe toți. El mai are nevoie de ceva esențial pentru a fi bun. Trebuie să se perfecționeze, să citească, să vadă muzee, să își permită ușor acces la orice manifestare culturală. Dar de unde, domnul președinte!? De unde să ajungă salariul unui debutant de 2400 lei pentru cumpărat cărți, vizitat muzee și mers la teatru și spectacole?! Cum poate deveni un profesor debutant un AS în profesie, dacă nu știe decât să întindă salariu să ajungă și fuge doar de acasă la catedră și înapoi!?
- Mă mir pentru a treia oară și încep să îmi pierd și răbdarea. Și eu și soția suntem profesori și ne ajung banii pentru orice tip de perfecționare. Vrem să mergem cu avionul privat în Japonia?! Mergem! Facem și escală la Sibiu… Vrem să mergem în Islanda cu același avion privat!? Mergem! Am auzit că alți patru președinți – ai Moldovei, Cehiei, Slovaciei și Austriei – s-au îngrămădit toți patru într-un avion obișnuit ca să facă economie pentru țările lor. Niște sărăntoci! Eu și soția ne permitem. Am vrut în Egipt!? Ne-am dus. Am vrut în America de Sud!? Am zburat… Și vă jur că suntem și noi profesori!
…
Întreb retoric:
A auzit președintele nostru vreodată vreun plâns!?
A răspuns vreodată la vreo lacrimă!?
A fost vreodată solidar!?
A coborât vreodată din Olimp printre muritorii de rând!?
A fost vreodată uman și empatic!?
Autor: Luminita Aldea
Jurnal de Bucovina 