Fericirea nu stă în cantități , cât mai ales in timpul oferit celorlalți, adevărata bogăție.
Puneți câțiva pepeni într-un portbagaj câteva baxuri cu apa, eventual îngrămădiți și vreo câteva piersici și bateți la ușa unui vecin de mult uitat sau prea puțin vizitat .
Ne sinchisim când vine vorba de a face binele și el este la îndemâna tuturor . Oamenii nu au nevoie de multe lucruri, câteodată ceea ce le lipsește suntem noi. O vorbă bună spusă la timpul potrivit, o îmbrățișare oferită fără motiv , o mână așezată pe umăr, acestea reprezintă adevăratele bogății. Mergând astăzi la câțiva bătrâni din parohie, unul dintre ei avea poarta încuiată, semn că puțini îi mai bat la ușă. L-am sunat și timbrul vocii i s-a schimbat în bucurie când mi-a auzit vocea în telefon. Mi-a deschis poarta și m-a invitat să mâncăm împreună din pepene și eventual să bem un pahar de apă împreună. Nu îi era foame de hrană, cât mai ales simțea lipsa cuvintelor , a dialogului cu cineva. Știu, binele se face în liniște și dreapta de stânga nu trebuie să afle cât bine face . Dar uneori puterea exemplului ne scoate din comoditatea unui creștinism de canapea sau de duminică. Mergeți în întâmpinarea oamenilor , poate vor fi reticenți la început, dar se vor bucura în final de o masă plină de cuvinte , hrana care le lipsește cel mai adesea. Nu trebuie să cheltuiți neapărat bani , oferiți timp , cel mai prețios dar dintre toate.
Autor: Preot Alexandru Lungu
Jurnal de Bucovina 