Chiar şi atunci când nu sunt de acord cu un om, am răbdare să-l ascult fără să-l contrazic. De cele mai multe ori, ulterior, se contrazice singur. Abia atunci poate că îi atrag atenţia. Dar nu de fiecare dată. De cele mai multe ori păstrez pentru mine ceea ce am observat. Doar dacă mă supără îi atrag atenţia asupra inconsecvenţei propriei gândiri. Dar eu mă supăr rar. La fel de rar ca inaugurarea autostrăzilor.
La fel, nu întrerup un om dacă începe să-mi vorbească despre ceva ce nu mă interesează. Îl las să-şi ducă „spovedania” până la capăt, tocmai pentru că am convingerea că asta face atunci, când îmi povesteşte despre întâmplările, trăirile sau viaţa sa personală: se spovedeşte. Îl las să se descarce. Pentru că văd cu ochii mei că îi face bine.
Trăim într-o lume plină de nevorbiţi. În ciuda comunicării tot mai facile prin telefon, reţelele de socializare, diverse aplicaţii, etc., oamenii nu mai stau de vorbă. Am redus actul comunicării la un simplu schimb de informaţii. Lipseşte conexiunea aia intimă care se crează atunci când şi diseminăm informaţiile respective. Când le analizăm, când încercăm să la dăm sens într-un context mai larg. Pentru că, de exemplu, pe mine mă doare în c.r că a fost ruptă de urs vaca lui Marian acum 15 ani. Dar pentru el întregul eveniment are o altă semnificaţie. Mai profundă, mai adâncă. Şi chiar îi prinde bine să vorbească despre această întâmplare care, după căsătorie, a rămas cel mai important eveniment din viaţa lui de până acum. Şi e bine să-l lăsăm pe Marian să ne povestească şi să ne răspovestească despre cum a atacat ursul, unde era el, cum a încercat să-l sperie, cum a murit vaca, ce a simţit atunci, cum i-a schimbat toată acea experienţă viaţa. O, Doamne cât de important este pentru Marian dacă ai răbdare să-l asculţi, şi iarăşi o, Doamne cât de important devii pentru el odată ce l-ai ascultat!
Tare mare nevoie mai au oamenii să fie ascultaţi! Şi nu doar ascultaţi, ci şi să nu fie judecaţi. Şi nu-i greu să faci asta. Renunţi un pic la orgoliul tău, care îţi şopteşte în urechea stângă (pentru orgoliul tău este cel care şopteşte întotdeauna în urechea stângă!) că tu „ştii mai bine”, că „ce mai vrea şi prostul ăsta” etc, şi taci. Îl laşi doar pe Marian (poţi folosi orice alt nume în loc) să strălucească pentru câteva clipe şi tu vei străluci în inima lui mulţi ani înainte.
autor: Dragoş Hutuleac
Jurnal de Bucovina 