Poate părea exagerat, dar ne suntem datori nouă înșine să citim. La început ORICE. Apoi, subiectele se vor cerne. Vom aprofunda lecturi care ne interesează. Vom descoperi esențe tari acolo unde tratăm lucrurile cu superficialitate. Dacă mi-ar fi spus cineva acum câțiva ani că voi citi cărți ce abordează subiecte religioase, l-aș fi luat în râs, hotărât. Ca să nu mai zic de faptul că făceam alergie la orice aluzie pe care o făcea mama atunci când eram mică și-mi spunea că am să mă mărit cu un popă. Aici, ce să zic, am avut dreptate. Că la început nu era. Dar ce să vezi? A devenit între timp. Ironia sorții, cel mai probabil.
Revenind la importanța cititului, mă străduiesc tot mai mult să cultiv această pasiune, descoperită în timpul liceului, datorită doamnei profesoare Cornelia Bratu, căreia, chiar dacă nu mai e fizic printre noi, îi trimit un gând bun și un semn de recunoștință, acolo unde se află acum. Și tot citind am început să mă întreb cum funcționează lumea, care este rostul nostru în ea, ce se întâmplă cu noi atunci când murim? În loc de răspunsuri, mi s-a adus în atenție cartea REGĂSIREA FIINȚEI PRIN ȘTIINȚĂ ȘI CREDINȚĂ.

Să ne înțelegem. Nu, nu soțul meu a venit cu ideea că ar trebui să o citesc. Că la el totul e pe democrație. Nici chiar mersul la biserică nu e din obligație. Fiecare alege unde vrea să fie sau ce vrea să facă. Dar s-a găsit tata, care citește 10 pagini pe lună, că el vrea cartea lui Necula și a lui Vlad Ciurea. Evident, că fată de treabă (măcar din când în când) sunt și i-am comandat-o de pe BOOKZONE. Cartea urmează să ajungă la Vicov, dar mai întâi, s-a oprit la mine. Și tare mi-a plăcut! Deși nu e foarte ușor de asimilat, conținutul m-a prins. Aici, părintele CONSTANTIN NECULA și neurochirurgul ALEXANDRU VLAD CIUREA explică rolul pe care îl au CREDINȚA ȘI ȘTIINȚA în viața noastră, care este relația dintre creier și credință, cum se dobândesc smerenia și curajul, cât de importantă este rugăciunea. Cei doi ne povestesc despre disponibilitatea lui Hristos de a înfăptui binele și despre modul în care ne vindecă rugăciunea. Explicațiile lor ne învață răbdarea și prețuirea vieții.
Dacă vă iese în cale, bucurați-vă de lectură! Cu atât mai mult atunci când vă e bine, făceți-vă timp să citiți! Pentru că atunci când le e bine, oamenii au tendința să uite de Dumnezeu, dar această carte ni-L face atât de prezent în noi și în cei de lângă noi.
SECVENȚE DIN INTERIOR
• În esență, credința este dragoste.
• Dar Hristos nu se vădește doar în bucurii. Sunt suferințe care ne maturizează, ne apropie de Dumnezeu numai în măsura în care comportamentul nostru rămâne echilibrat de credință.
• Nădejdea are ceva din zâmbetul obosit al învățătoarei când reușești primele litere corect scrise ori primul desen în care se înțelege ceva din opțiunea ta creatoare. E zâmbetul medicului căruia i-a reușit operația, deși a durat ore în șir, depășindu-și oarecum propria cunoaștere. E zâmbetul mamei când copilului îi scade febra după o noapte grea la capătul căreia nu păreau să se ivească zorile.
• Ne suntem datori unii altora cu mulțumirea că existăm unul pentru altul și lui Dumnezeu că ne îngăduie.
• Boala face parte din viața noastră. Este antrenamentul nostru pentru răbdare, starea noastră de veghe, taina creșterii noastre în răbdare și prețuire a vieții.
• Unde mergi când n-ai unde merge să mulțumești? La picioarele Domnului Hristos.
• Rugăciunea, alături de regimul alimentar strict, de posturi, reprezintă o alternativă importantă în creșterea capacității de vindecare a organismului uman. Tratamentul chirurgical și medical convențional trebuie completat întotdeauna de o atitudine pozitivă, cât mai apropiată de spiritualitate, ceea ce mărește capacitatea de supraviețuire în aceste situații disperate.
• Dumnezeu lucrează prin doctori spre vindecarea bolilor și prin ajutorul Lui chiar și patologiile cele mai dificile și agresive pot fi biruite, iar sănătatea omului, restituită prin cristalizarea acestui nucleu extraordinar: știință și credință.
• Nu e firesc în numele lui Hristos să jignești pe nimeni și nici să-l cobori în ochii tăi și să-l invalidezi doar pentru a te simți bine că ai dreptate.
- Nu, viața nu ne este dată să ne temem de ea sau de moarte. Ci ca un dar un dar teribil de prețios prin el însuși.
Autor: Rusu Lilioara Mariana
