Am trecut astazi pe la bunica. Are peste 90 de ani. Citea „Proloagele”. Tot anul a citit cel putin 15 carti. Carti greute, nu chiar pentru oricine. Două am imprumutat si eu de la ea. Brosurile religioase nu le punem la socoteala. Astea le citeste noaptea ca sa-i treaca de urat. Cum sparg altii seminte ca sa treaca timpul, ea consuma brosuri.
Cand eram mic, „Proloagele” erau tot timpul puse pe masa din camera unde stateam iarna, unde era soba. Daca te asezai in capul mesei, musai ca te apucai sa rasfoiesti prin Viețile Sfinților. Te „ispiteau”! In capatul celalalt al mesei era pusa Psaltirea, iar peste Psaltire stateau mai multe carți de rugaciuni. Acatistierul statea mai mult in camera de buna. Era scos de-acolo la vreun necaz, dus in bucatarie si acolo, in liniste si in miros de tochitura se citea ce era de citit. Asta se intampla iarna. Vara, camera de buna era pe post de „altar”. De multe ori i-am vazut pe bunicii mei ingenunchind in fata icoanelor cu Acatistierul in mana. Semn ca si necazurile erau destul de multe. Dar cu toate astea, niciodata nu i-am vazut fara nadejde. Semn ca nu ingenuncheau degeaba.
Astazi, bunica era vesela. Casa era „grijita”.Sufletul era si el „grijit” (spovedit). Astepta cu seninatate zilele ce vor urma, indiferent de ce ii vor aduce. Asa-i, daca „grijesti” lucrurile importante din timp. Nu te temi!
Autor: Dragos Hutuleac
PS: textul este din urma cu doi ani
Jurnal de Bucovina 