Iluminatul public este numit sistemul nervos al unui oraș, și nu degeaba. Rolul său are impact atât asupra funcționării societății pe timp de seară/noapte asigurând un mediu sigur pentru pietoni și pentru șoferi, cât și administrativ-bugetar, sub formă de mentenanță. La nivel global, cam 20% din consumul de energie e direcționat către acest domeniu. În România, în orașele cu un sistem de iluminat învechit, cheltuielile cu aceasta merg chiar și până la 50% din bugetul public.
În procesul de modernizare a sistemului de iluminat public, municipalitățile pot opta pentru diverse sisteme inteligente de control, ca de exemplu soluții software de control de la distanță al iluminatului public sau tehnologii de comunicare pentru a construi infrastructuri de iluminat stradal/pietonal/târg de Crăciun, șamd conectate.
Ca să n-o lungesc, închei spunând doar că un sistem de iluminat public inteligent se bazează pe cel putin 3 piloni printre care: control (de la distanță, configurarea programelor, acces de pe diferite sisteme de operare, ajustare de flux, șamd), monitorizare (alertă în timp real, rapoarte si statistici, siguranța rețelei în privința vandalizarii sau a furtului, etc), eficientizare (consum, timp de intervenție al echipei de întreținere, durată de funcționalitate, cost mentenanță, șamd).
Nu știu cum se gândește a se face la noi. Nu știu, fiindcă pe domnii de la primărie îi văd preocupați cu investiții în imaginea lor, chestie care, în opinia mea, contravine performanței administrative a unui oraș. Cât despre progres, nici nu are rost să mai pomenesc …
Autor: Vasile Rîmbu
Jurnal de Bucovina 