Vampirul ca motiv ficțional care a umplut mii de pagini, a consumat kilograme de peliculă cinematografică, a înfierbântat imaginația sutelor de oameni.
Acest filon este cel mai bine reprezentat prin contele transilvănean Dracula. Vampirii creați de marii scriitori Goethe, Heine, Hoffman sau Baudelaire au fost considerabil depășiți de ficțiunea aproape bolnăvicioasă a irlandezului Bram Stoker, care în 1897, l-a dăruit beletristicii universale, pe reprezentantul automat al imaginii vampirului, și anume Dracula. Romanul scris de Stoker, a fost caracterizat de către Oscar Wilde ca fiind „poate cel mai frumos roman din toate timpurile”.
Scriitorul irlandez Abraham „Bram” Stoker s-a născut pe 8 noiembrie 1847 în Clontarf, lângă Dublin, și a murit pe 20 aprilie 1912 în Londra. Și-a început cariera publicistică în postura de critic de teatru pentru ziarul „Dublin Evening Mail”, a publicat povestiri, eseuri și romane, cel mai cunoscut fiind excelenta ficțiune gotică Dracula, care la un secol de la publicare a rămas un best-seller multiplicat în milioane de exemplare.
Vorbind acum despre acțiunea cărții, ea începe cu un tânăr secretar al unui avocat londonez, Jonathan Harker, care pleacă din Anglia spre Transilvania pentru a perfecta cu enigmaticul conte de Bârgău, Dracula, cumpărarea unor proprietăți din preajma Londrei.
Călătoria lui Harker e presărată de întâmplări ciudate, pe care acesta le notează în jurnalul lui. Apar misterioase forțe supranaturale trimise în calea tânărului chiar de însuși contele Dracula. Pe parcursul perioadei în care Harker este oaspetele excentricului conte având viziunea macabră într-un castel ruinat și misterios bistrițean, acesta află că Dracula este un vampir care torturează de sute de ani lumea carpatină. În fiecare noapte acest tenebros personaj atacă oameni, cărora le suge sângele printr-o mușcătură la gât. Cei muscați se contaminează și devin la rândul lor vampiri. Harker devine fără voia lui, prizonierul contelui. Între timp, Dracula se îndreaptă spre Anglia.
Harker evadează și, ajuns în Londra, își convinge prietenii că pentru binele umanității vampirul trebuie distrus. Astfel, până la urmă, șase justițiari îl urmăresc pe Dracula care fugise din Anglia, şi pe traseul de întoarcere încercă să scape de urmăritori, care totuși îl țin din scurt. Contele încolțit trimite în calea urmăritorilor zăpezi apocaliptice, fantome, haite de lupi. Dar cei șase justițiari, conduși de Van Helsing, reușesc să prindă convoiul de țigani ce duceau cavoul în care se afla Dracula și îl atacă până la apusul soarelui, când vampirul este lipsit de puterile lui supranaturale.
În fața castelului din pasul Bârgăului, urmăritorii desfac lada-sicriu și-i bat lui Dracula-vampirul un cui în inimă. Sângele țâșnește şi strigoiul din Carpați se pulverizează, finalul s-a dorit închis, iar binele triumfă.
Dar acest mit sinistru a devenit unul dintre principalele mituri ale lumii occidentale, cu tendința de a cuceri mapamondul. Publicistul David Ansen, în revista „Newsweek”, concluziona că mitul Dracula corespunde cel mai bine visului american, fricii oamenilor în fața morții și idealului tinereții veșnice.
Acest mit, al vampirului, moroiului, mortului-viu conștient (care nu trebuie confundat cu zombiile) a fost transpus în operele lor de mai mulți autori români, în povestiri sau romane, precum Oliviu Crâznic, Cătălina Fometici, George Sauciuc, Florentin Haidamac, Ionel Teodoreanu, Ana Maria Negrilă, Costi Gurgu, Liviu Radu, Ştefana Czeller, Mircea Eliade, Bogdan-Tudor Bucheru șa.
Autor: George Sauciuc
Jurnal de Bucovina 