Mit: Încrederea în partener este esenţială într-o relaţie bună.
Realitate: Esenţială este încrederea în tine însuţi.
Dacă încrederea nu înseamnă control ce înseamnă?
Încrederea e ceea ce faci atunci când ştii precis că partenerul te va dezamăgi şi nu laşi asta să te determine să dai înapoi.
Încrederea înseamnă să ştii că partenerul nu va reacţiona de fiecare dată aşa cum speri când i te vei destăinui, dar continui oricum să i te destăinui.
Încrederea înseamnă să ştii că partenerul nu-ţi va da întotdeauna ceea ce vrei şi să ceri oricum acel lucru
Încrederea înseamnă să-i împărtăşeşti partenerului reacţiile tale sincere chiar şi atunci când ştii că îl vor supăra.
Încrederea înseamnă să ridici o problemă sensibilă chiar dacă anticipezi că va stârni o ceartă.
Încrederea înseamnă să-i ceri socoteală partenerului pentru comportamentele sale care-i fac rău, pentru că ştii că poate mai mult de atât.
Pe scurt, încrederea înseamnă să-ţi asumi riscuri, chiar dacă ştii că rezultatele nu-ţi vor plăcea de fiecare dată. Eşti dispus să fii vulnerabil la dezamăgire, fiindcă abordezi fiecare dezamăgire ca pe o ocazie de a te dezvolta. Cu cât resimţi mai intens dezamăgirea, cu atât ai mai multe de învăţat din ea. Din această perspectivă aproape ai putea spune că partenerul tău nu poate face nimic greşit. Va face fie ceea ce-ţi place, fie ceea ce nu-ţi place, iar tu te vei dezvolta ca urmare a acelei experienţe.
Autor: psiholog Anichitei Biatrice Ioana
Jurnal de Bucovina 