George Sauciuc: Piatra de temelie a distopiei, cu „Noi” 

Yevgeny Ivanovich Zamyatin (Evgheni  Zamyatin – numele lui în rusă şi cum mai apare în unele traduceri), s-a născut în 1884 în orașul Lebedian, în familia unui preot ortodox. Pe parcursul studiilor sale în cadrul Institutului Politehnic din Petersburg, pe care îl va absolvi în 1908, se va alătura bolșevicilor, orientare care îl va împinge să participe la răscoala din 1905-1907. După revoltă, Zamyatin este arestat şi trimis în orașul său natal, cu interdicţia de a se stabili la Petersburg. Totuși, el va locui în capitală în mod ilegal, precum şi la Helsingfors, în Finlanda. În 1908, Zamyatin debutează pe scena literară, însă momentul este marcat de eșec, iar viața sa mai cunoaște încă un moment de tulburare în 1911, când este arestat şi exilat pentru a doua oara, de data aceasta până în 1913. Pe parcursul acestor evenimente, el continuă să scrie, iar în 1913 i se publica nuvela „De-ale provinciei”, care îl impune pe plan literar.

Cu romanul distopic „Noi”, Evgheni Zamyatin deschide calea unor capodopere ulterioare aparținând aceluiași areal literar, și anume distopia. Deși termină cartea în anul 1920, autorul nu o vede publicată în timpul vieții în patria sa (romanul va apărea în limba rusă abia în 1989). Și aceasta după ce, cu mulți ani înainte, devenise rapid un bestseller internațional. Roman de factura fantastică, de anticipație, roman anti-utopic sau premonitoriu, de dragoste sau politic, demascator al ororilor regimurilor totalitare (deși, când a fost scris, bolșevismul abia se instala în Rusia) — astfel a caracterizat critica literară lucrarea de căpătâi a lui Zamyatin.

Un roman în care se prezintă o lume unde fantasticul şi absurdul nu fac decât să accentueze aspectul grotesc al ororilor regimurilor totalitare. Ironia este cu atât mai amară cu cât toate acele noțiuni caricaturizate de Zamyatin – Tablele Orare, Orele Personale, Norma Maternă, Zidul Verde, Binefăcătorul – au devenit aievea, deși poate realitatea le-a ascuns îndărătul altor nume.

Eroul romanului D-503, nu este doar un număr perfect integrat în sistem, ci şi matematician si constructor al unui vehicul cosmic menit să răspândească noua ordine în toate colțurile galaxiei.

Admirația lui pentru ordinea instaurată depășește granițele normalului, şi notată de către personaj într-un jurnal. De aici aflăm faptul că oamenii sunt monitorizați aproape necontenit, că viața lor este planificată în cele mai mici detalii și că pentru D-503 acest lucră caracterizează ordinea normală şi dovada unei civilizații evoluate.

În clipa în care în viața lui D-503 apare frumoasa I-330, convingerile bărbatului sunt puse la grea încercare. I-330 nu este un număr obișnuit. Adoră să cânte la vioară (o muzică atât de enervantă comparativ cu sunetele matematizate care au înlocuit vechile cântece) să se îmbrace după moda de dinainte de criza energetică, fumează, își neglijează obligațiile și implică multe alte numere pentru a-și ascunde fapta. I-330 reprezintă, așadar, tot ceea ce lumea „normală” condamnă. Și totuși D-503 se îndrăgostește de ea, deși nu își va mărturisi niciodată acest sentiment. O urmărește, dorește să-i descopere misterul. Când iese la iveală că  I-330 face parte dintr-o mișcare de disidență, D-503 se pomenește la răscruce. Conflictul lui este generat de incapacitatea de abordare a dilemei de a o ajuta sau să se acționeze așa cum îi cer regulile, și să raporteze totul superiorilor. Finalul este, dacă nu dramatic, cel puțin șocant.

Geniul romanului se ascunde în meditațiile naratorului asupra legilor matematice care guvernează viata și în brutalitatea ciocnirii dintre jugul acceptat ca fiind binefăcător și libertate din sufletul lui D-503. Pe alocuri crud, alteori ironic, dar mereu zbuciumat, destinul omului închis sub clopotul de sticla al statului face toată povestea să pară un coșmar din care nu te poți trezi de teama sa nu pierzi chiar libertatea de a visa. „Noi” e mai mult decât cronica unei epoci, e transpunerea în cuvinte a spirtului liber care guvernează natura umana mai presus de legile statului.

Romanul „Noi”, a fost prima carte distopică urmate de „Minunata lume nouă” de Aldous Huxley, „O mie nouă sute optzeci și patru” și „Ferma animalelor” de George Orwell sau „Fahrenheit 451” de Ray Bradbury.

Autor:  George Sauciuc

Lasă un comentariu