Lilioara-Mariana Popescu: Adam și Eva (recenzie)

     Suntem în luna februarie, luna în care se spune că poveștile de dragoste se trăiesc mai intens și se simt mai adevărat. Și ce lectură poate fi mai potrivită de Dragobete, dacă nu chiar Adam și Eva? Se împlinesc 100 de ani de când Liviu Rebreanu a scris „cartea iluziilor eterne”, cea care i-a rămas cea mai dragă dintre capodoperele la care a lucrat, poate și pentru faptul că iubirea este mereu optimistă, cel mai puternic sentiment din Univers.

     A fost nevoie de un secol până ca această carte să ajungă în atenția mea. Și merită dată mai departe, să ajungă în mâinile voastre!

     Se spune că trăim șapte vieți până când sufletul nostru încheie experiența materială și se întoarce în lumea spirituală. Șapte vieți în care ne căutăm cu ardoare sufletul pereche printre milioanele de bărbați și femei din spații și epoci diferite. Un singur Adam, o singură Eva. Cuplul etern.

     Toma Novac, profesor de filosofie, îndrăgostit de cunoaștere, călătorii, locuri și civilizații, cel care pune totul la îndoială și își dorește să descopere tainele lumii, pornește spre universitate pe Calea Victoriei, iar în Piața Palatului are o tresărire ciudată. În lumea deasă și indiferentă, o zărește pe cea care îi fusese predestinată, Ileana. Timp de o secundă privirile lor se întâlnesc iar în inimile celor doi se petrece aceeași uimitoare revelație.

      Deși Ileana era măritată din dragoste cu Ștefan Alexandrovici Poplinski, din momentul intersectării cu Toma Novac, nimic în afara iubirii lor nu mai avea importanță. Înainte să plece în Italia, sunt descoperiți de soțul Ilenei, care îl împușcă.

     Aflat pe patul de spital, Toma Novac retrăiește filmul celor șase vieți anterioare în care, ori de câte ori era aproape să-și găsească sufletul pereche, acest lucru este perturbat de un factor exterior. Romanul continuă cu descrierea celor șapte încarnări în epoci diferite.

     Prima oprire are loc în INDIA unde cititorii îi cunosc  pe NAVAMALIKA (fecioara menită să devină una dintre soțiile regelui) și MAHAVIRA (fiul păstorului Kaurava). Deoarece încalcă regulile vremurilor și o îmbrățișează pe Navamalika, regele dă ordin să fie ucis în chinuri. În clipa morții, sufletul pornește în a doua călătorie, spre EGIPTUL din vremea faraonilor. Aici îi aflăm pe ISIT (iubita faraonului) și UNAMONU (guvernator în Egipt). După ce Unamonu este ucis, conștiința sa se îndreaptă undeva în MESOPOTAMIA, loc în care personajele principale sunt HAMMA (fiica conducătorului Ahnuri din Eridu) și GUNGUNUM (scrib în Babilon). Amândoi ajung prizonieri în războiul din cetate, iar regele ordonă ca toți să fie uciși. Sufletul rătăcește spre o lume nouă, în ROMA ANTICĂ. AXIUS (cavaler roman) se sinucide cu același pumnal când descoperă cu groază că soția sa a ucis-o pe sclava SERVILIA. În următorul capitol, acțiunea se petrece în GERMANIA MEDIEVALĂ, unde HANS (ADEODATUS) ajunge la mănăstire pentru a deveni călugăr și dezvoltă o obsesie pentru o icoană cu FECIOARA MARIA. Crezând că vine sfârșitul lumii, moare cu icoana în brațe. În timpul REVOLUȚIEI FRANCEZE, GASTON DUHEM (doctorul ateu) o cunoaște pe YVONE (o tânără franțuzoaică). Mor executați împreună după ce sunt acuzați de trădare.

     Romanul se încheie cu discuțiile dintre Toma Novac și Tudor Aleman cu privire la cele șapte vieți pământene prin care trece sufletul până să se desprindă de lumea materială.

SECVENȚE DIN INTERIOR:

• Bărbatul și femeia se caută în vălmășagul imens al vieții omenești. Un bărbat din milioanele de bărbați dorește pe o singură femeie, din milioanele de femei. Unul singur și una singură! Adam și Eva!
• A șaptea viață aduce de-abia fericirea unirii cu celălalt suflet. De aceea a șaptea moarte cuprinde revelația. Fiindcă moartea a șaptea înseamnă sfârșitul existenței materiale și începutul întoarcerii în lumea spirituală, sufletul retrăiește într-o străfulgerare toate viețile anterioare pentru a se putea bucura mai deplin de strălucirea vieții noi, eterne, ce-l așteaptă.
• Avea doruri vagi de călătorii lungi, parcă i-ar fi fost dat să găsească ceva negreșit în lume.
• Reminiscențe stranii răsar brusc, doruri vagi, visuri ciudate, uri inexplicabile, toate mărturii ale existențelor vechi din noi. Experiențele grele dintr-o viață nu rămân fără efecte în alta următoare. O decepție adâncă trebuie să aibă repercusiuni în privința caracterului general al vieții viitoare.
• Se cunoașteau dintru începutul-începuturilor și cunoștința era pentru eternitate.
• Mahavira și Navamalika simțeau, în aceeași clipă, că s-au mai văzut, că se cunosc din vecii vecilor și că soarta lor e împlinită pentru totdeauna.
• Gloria militară nu se cucerește privind triumfurile altora, ci luptând!
• Numai filosofia poate destăinui omului rostul vieții și al lumii!
• Gândul morții îi apărea din când în când ca o întrebare care cerea dezlegare. Moartea nu poate fi sfârșitul sfârșitului. Ar fi o absurditate. Atunci pentru ce ne-am născut?
• I se arătă sub înfățișări diferite, ca o ademenire, și se pierdea mereu în clipa când era    s-o dobândească.

Autor:  Lilioara-Mariana Popescu