Scriu pentru oamenii care mai pot aprecia normalul, care mai știu să deosebească frumosul de prostul gust, care mai doresc să trăiască firesc, după legi și cutume ale bunului simț și care, în general, au aceleași trăiri, gânduri și aspirații pe care le am și eu. Oameni care definesc și împodobesc cu opiniile lor sănătoase o lume civilizată, eliberată de barbarii, refulări și primitivisme vinovate. Scriu pentru că îmi imaginez că omenirea are nevoie, din când în când, de o trecere în revistă a propriilor valori, pentru a înțelege de unde a pornit și unde a ajuns, ce a câștigat și ce a pierdut, ce a înfăptuit și ce a distrus în neostoita ei frământare. Scriu pentru ca gândurile mele să apară, să rămână scrise și să poată fi citite de cât mai mulți oameni integri într-o epocă în care prea multele răscruci fac posibile multele rătăciri, iar acestea, la rândul lor, înlesneasc pierzania.
Senzația apăsătoare că lumea a luat-o binișor razna către un deznodământ previzibil mă copleșește din ce în ce mai insistentă. Însăși ideea de a schimba niște rânduieli cât de cât echilibrate cu altceva, dorit nou, așa zis revoluționar, dar fără oameni pricepuți să facă asemenea schimbări extrem de sensibile din punct de vedere social și nu numai, mă îngrozește, știind zicala românească despre cel ce vrând să-l schimbe pe necuratul a dat de taică-său. Pare-se că vorbele zicalei se repetă și le retrăim în zilele noastre. Și Eminescu a intuit că „ mai binele este dușmanul binelui”. Vedem, trăim și suportăm în viețile noastre din ce în ce mai multe dovezi ale unei decadențe din ce în ce mai virulente, până și în cele mai consacrate instituții. Degradarea morală indusă prin inițiative regretabile este omniprezentă, afectând încă din primii ani de viață viitoarele generații de „ Homo ludens,, („sapiens” fiind în scădere dramatică). Moralitatea pare că se află în comă indusă, valorile sunt înlocuite cu nonvalori, munca este descurajată. Lenea și incompetența sunt susținute, criminalii protejați, bisericile devastate, prostituția tolerată, tâmpenia admirată, arta mutilată, iar competența izolată. Un debut de sfârșit al lumii foarte reușit, izbutit de un regizor malefic, care și-a studiat în amănunt scenariul mizând pe indiferența și inerția specifică marilor aglomerări pe scena deasupra căreia scrie cu litere de o șchioapă „ Lasciate ogni speranza voi ch-entrate!”
Autor: Casian Balabasciuc
Jurnal de Bucovina 