Părintele Onufrie a primit la el un cuplu care dorea să divorțeze. Ei și-au spus necazul și l-au rugat pe părinte să se roage pentru iertarea păcatului pe care urmau să-l facă, ca nu cumva acesta să cada pe capul copiilor. Nu se certau, nu se urau, dar nu mai găseau nimic în comun care să-i unească. Erau ca doi străini cu doi copii, în aceeași casă. Onufrie s-a uitat la ei și le-a zis:
„- Nu numai că mă rog pentru voi, dar vă și binecuvântez divorțul daca timp de 40 de zile, zi de zi, vă ajutați unul pe altul în treburile voastre. Nu la toate, dar măcar o dată pe zi tu pe ea și o dată pe zi, ea pe tine. Acesta e canonul meu pentru voi și dacă îl duceți la capăt, veniți și facem ce este de făcut. Altfel să nu vă întoarceți”
Cei doi s-au întors acasă cu inima îndoită și mai grea decât dimineața, când s-au pornit la preot, dar pentru că își iubeau copiii și voiau să-i știe bine și după despărțirea lor au ascultat.
În prima zi, soțul a văzut că soția e obosită. Și-a luat copiii la plimbare ca să o lase să se odihnească. Când s-a întors, ea a văzut că lui îi este foame și în loc să-l lase să mănânce ce aveau în frigider, a încropit niște mâncare. Și parcă pe seara, inima lor era un pic mai ușoară.
A doua zi, el a început să facă un coteț. Ea a venit să-i dea la mână scândura și instrumentele. Când ea s-a apucat să-și facă hârtiile pentru ziua următoare la serviciu, el a ajutat-o să termine mai repede. Și inima lor s-a mai ușurat un picuț spre seara.
A treia zi, soția a vrut să spele. Spre surpriza ei, el a cărat apa și a ajutat-o la întins rufele. Spre seara, soțul se chinuia să mute un dulap. A venit și ea și l-au mutat mai ușor. Inima lor se mai ușurase puțin.
…și tot așa au ținut-o zi de zi timp de 40 de zile, ajutându-se reciproc, după puteri. Iar în răstimpul asta, nu numai că inima le-a devenit mai ușoară, dar au reînceput să vorbească unul cu altul, să se sfătuiască, să se bucure de realizările lor și gospodăria lor arăta mai bine ca niciodată.
La 40 de zile s-au dus în fața părintelui Onufrie. De data asta se țineau de mână. Au cerut binecuvântare pentru casă și l-au rugat să-i ierte pentru gândul cel prost. Iar Onufrie le-a zâmbit, i-a îmbrățișat și le-a spus: „Dragostea dispare din casa unde soții nu se ajută unul pe altul. La fel dispare dragostea și din lume, daca oamenii nu se ajută unii pe alții. Ajutați-vă toată viața unul pe altul și așa o să trăiți toată viața în dragoste unul față de altul.”…ascultându-l, chiar au trăit fericiți până la adânci bătrâneți…
Jurnal de Bucovina 