Înainte de a huidui diferența, oamenii huiduie inadecvarea. Lucrurile s-au schimbat fundamental din punct de vedere socio-cultural-politic în ultimii 35 de ani. România şi românii nu mai sunt(em) în situaţia în care se cade să luăm lecții de la tot felul de Xuleşti indiferent de punctul cardinal din care vine Xulescu.
După ce am fost 40 de ani sub cizma criminală sovietică, nu am niciun chef să mă simt primitor spasit de lecții culturale, dar, desigur, nu mă simt confortabil nici cu isterici/e carpatini/e pentru care grădina Maicii Domnului trebuie să dea lecții gazonului de la Wimbledon.
Să ne vedem, demni şi liniştiți, de drumul nostru prin istorie: dacă vă gândiți că ei aveau universități vechi de 400 de ani când noi abia scriam în română, iar azi tratăm de la egal la egal cu ei, ne dăm seama că asta e magic-power-ul nostru: să recuperăm decalaje istorice. Pentru asta, nu pentru altceva, eu îmi port cu mândrie serenă românismul.
Ah, şi nici nu mai sunt dispus să accept glumele mitocane ale Ambasadei Suediei.
Autor: Daniel P. Funeriu
Jurnal de Bucovina 