Lilioara-Mariana Popescu: BIBLIOTECA DE LA MIEZUL NOPȚII (recenzie)

De curând am împlinit 12 ani de căsnicie, motiv pentru care, al meu creativ partener mi-a oferit în dar titluri cu această simbolistică numerologică. Astfel, și-a făcut loc în lista de lecturi, BIBLIOTECA DE LA MIEZUL NOPȚII. Și ce alegere inspirată pentru startul de vacanță!

     Sunt momente în care ne întrebăm cum ar fi fost dacă ne-am fi trăit viața și ALTFEL decât o facem acum. Cum ar fi fost viața noastră dacă am fi ales alt drum? Ce versiune ar fi fost mai bună? Dacă răspunsul s-ar găsi într-o bibliotecă? Fiecare carte ar spune o poveste inspirată din realitate. Una poate fi povestea vieții pe care o trăiești, altele pot istorisi povești ale vieții tale, dacă ai fi luat decizii diferite cu anumite ocazii.

     Se spune că fiecare decizie pe care o luăm deschide o gamă infinită de posibilități. Frustrant ni se pare adesea faptul că, deși alegerile ne aparțin, nu putem determina întotdeauna consecințele pe care le au. De aceea, chiar dacă unele alegeri par a fi bune la început, spunem despre ele că nu au fost potrivite, în urma rezultatelor pe care le-am obținut.

     Romanul lui Matt Haig abordează tematica universurilor paralele, biblioteca doamnei Elm devenind locul în care Nora are posibilitatea să trăiască o infinitate de vieți, în care poate să îndrepte lucrurile pe care le regretă, urmând ca în final să aleagă viața perfectă. Este o lectură pe care fiecare dintre noi ar trebui să o citească, dar mai cu seamă o recomand celor care sunt predispuși la depresii și anxietăți.

     Cartea este plină de învățăminte și povețe despre cât de important este să înțelegem și să prețuim viața pe care o avem, să nu jelim altele pe care credem noi că le-am fi putut trăi în contexte diferite. Poate că da, alte vieți există în paralel, dar noi ne aflăm în această existență, și poate nu degeaba trebuie să ne concentrăm asupra ei.

     Poate că nu trebuie să experimentăm TOTUL ca să fim mulțumiți. Poate că nu e necesar întotdeauna să exploatăm o gamă variată de emoții. Câteodată e suficient să savurăm băutura din fața noastră, să stăm de vorbă cu prietenii sau cu familia, să ne deconectăm de la cotidian și să citim sau să ascultăm muzica preferată. Poate uneori e suficient să trăim intens un meci de fotbal când joacă Naționala României. Poate ar trebui să ne lamentăm mai puțin și să facem mai multe eforturi ca să ne bucurăm REAL de prezența lui AICI și ACUM. Poate că nu e nevoie să înțelegem viața, e destul să o trăim!

SECVENȚE DIN INTERIOR:

• Între viață și moarte se află o bibliotecă, i-a zis. Și, în acea bibliotecă, sunt rafturi care se întind la nesfârșit. Fiecare carte îți oferă ocazia să încerci o altă viață pe care ai fi putut să o trăiești. Să vezi cum ar decurge lucrurile dacă ai fi făcut alte alegeri… Ai proceda diferit, dacă ai avea ocazia să-ți alungi regretele?
• Fiecare carte de aici, fiecare carte din bibliotecă – cu excepția acesteia – reprezintă o versiune a vieții tale. Această bibliotecă îți aparține. Se află aici pentru tine. Vezi tu, viața oricui s-ar fi putut sfârși în feluri infinite. Cărțile de pe rafturi sunt viața ta, toate încep din același punct. Din clipa de față. De la miezul nopții.
• Poate în unele vieți nu faci decât să plutești, fără să ai niciun fel de așteptări și poate că nici măcar nu încerci să te schimbi.
• Bibliotecarii au cunoștințe. Ei te ghidează în alegerea cărților potrivite. A lumilor corecte. Ei găsesc cele mai bune locuri. Asemenea unor motoare de căutare dotate cu suflet.
• Atunci când rămâi prea mult timp într-un loc, uiți cât de mare este lumea.
• Ajunsese să-și imagineze că mediocritatea și dezamăgirea îi erau predestinate.
• Ambele părți ale familiei aveau convingerea că viața e făcută să te umilească.
• Și cu toate astea, poate așa erau toate viețile. Poate că, în cele din urmă, așa sunt chiar și viețile perfecte și aparent intense. O profundă dezamăgire, monotonie, durere și rivalitate, punctate ici și colo de miracole și de o frumusețe fulgerătoare. Poate că doar asta conta. Să fii lumea însăși, să fii martor la manifestarea ei.
•  A fi om înseamnă a rezuma constant lumea la o poveste ușor de înțeles, care menține lucrurile simple.
• Sincer, îmi cam place să fiu transgresor. Îmi place imperfecțiunea. Îmi place să știu că moartea e o opțiune. Îmi place faptul că nu trebuie să mă stabilesc niciodată nicăieri.
• Trebuia să se străduiască mai mult. Trebuia să-și dorească viața pe care crezuse dintotdeuna că nu o are. Fiindcă exact așa cum biblioteca aceasta era o parte din ea, la fel erau și toate celelalte vieți. Poate că nu simțise tot ce simțise în celelalte vieți, dar putea să o facă. Poate că ratase toate ocaziile care o ajutaseră să devină campioană olimpică la înot sau călătoare, proprietara unei podgorii, vedetă rock, glaciolog care salvează planeta, absolventă a Universității Cambridge, mamă sau un milion de alte lucruri, dar, într-un fel, era toți acei oameni la un loc. Ei toți erau ea. Ar fi putut să fie toate acele lucruri nemaipomenite, iar asta nu mai era deprimant, cum considerase cândva. Absolut deloc. Era motivațional. Fiindcă acum vedea toate lucrurile pe care le putea face dacă punea osul la treabă.

Autor:  Lilioara-Mariana Popescu