Petru-Stelian Vasiliu: „…iar iepurele, cred că era prea trecut prin viață”

Cu tata și cu Pantelică am fost prima dată după iepuri. Cum am ajuns pe sub poalele dealului l-am și văzut și am început să asmuț câinele pe el. S-a dus Pantelică, iar iepurele, cred că era prea trecut prin viață, pentru că nu i-a fost frică, ba s-a și întors după câine si l-a speriat. Tata a început să râdă de mine și de Pantelică care nu era chiar așa mare, vorba lui Costachealucă, era un câniuc. A venit Pantelică la mine și ne-am uitat cum iepurele fuge și trece dealul, spre Lamaseni…Tata a mai râs mult timp după aceea, iar eu toată vara l-am antrenat pe Pantelică și urmăream când aduce marfă la nenea Mitiță, poate poate primește și teniși cu care sa pot alerga mai tare.. In imagine e străstrănepotul acelui iepure, l-am întâlnit tot acolo, sub poalele dealului, când am fost acasă. Și chiar daca aveam teniși, nu am alergat după el. Pantelică si copilul din mine au făcut-o însă..Și râsul lui tata a mers și el cu noi.

Autor: Petru-Stelian Vasiliu