Lilioara-Mariana Popescu: AGONIE ȘI EXTAZ

Ce satisfacție să ai la dispoziție volumele lui Irving Stone și să poți citi în vacanță despre viața lui Michelangelo Buonarroti! Dacă concediul mai și include o vizită la Bazilica Sfântul Petru sau Capela Sixtină din Vatican, poți spune că ai parte de un regim all inclusive. Ultra all inclusive ar fi dacă ai bifa și cel mai fermecător oraș din întreaga Europă, Florența, dar de aici începem să ne alintăm. Cu toate acestea, cine știe de unde sare bucuria?

Nu, personal n-am prins așa un sejur complet vara asta, dar zilele dedicate primului volum din AGONIE ȘI EXTAZ m-au repurtat cu mândrie și încântare prin sertarele cu amintiri acumulate iarna trecută în orașul celor șapte coline.

Ca să poată scrie despre viața celebrului sculptor, Irving Stone a stat cinci ani în Italia, timp în care a călătorit și a citit toată documentația existentă, încercând să reconstruiască imaginar una dintre cele mai uimitoare epoci, Renașterea. Faimosul scriitor american, cunoscut pentru romanele sale biografice reface cu lux de amănunte traseul unuia dintre cei mai importanți artiști ai Renașterii Italiene.

Aflăm din primul volum că sculptura a fost marea dragoste a lui Michelangelo și mai apoi a venit pictura. Datorită prietenului său, Francesco Granacci, ia primele lecții de pictură în atelierul vestitului Domenico Ghirlandaio, urmând ca apoi să devină ucenic la grădina de sculptură Medici, sub îndrumarea lui Il Magnifico. Aici are parte de bunăvoința maestrului Bertoldo di Giovanni, elev al lui Donatello, care îl învață cele mai importante lecții de sculptură.

În palatul lui Lorenzo de Medici, conducător politic al Florenței din acea vreme, cunoaște o mulțime dintre artiștii care veneau la curte, printre care poetul Angelo Poliziano și filozoful Picco della Mirandola. După moartea lui Lorenzo Magnificul, în timp ce Florența traversează o perioadă tulbure, Michelangelo ajunge în Bologna, Veneția, Roma. Lucrările realizate în această perioadă sunt Lupta centaurilor, Madonna della Scala, Hercule, Il Bambino, Cupidon, Bacchus și celebra Pieta pentru bazilica Sfântul Petru.

Pieta este singura lucrare pe care Michelangelo și-a sculptat semnătura, într-un moment de deznăjede, când surprinde în catedrala Sfântul Petru o familie cu mai mulți copii dându-și cu părerea despre alți sculptori care ar fi putut să o realizeze. În noaptea aceea, cu uneltele la el, ciopli cu litere cursive pe fâșia ce acoperea brâul Maicii Domnului: FĂCUTĂ DE MICHELANGELO BUONARROTI DIN FLORENȚA. Mai târziu, și-a regretat gestul, considerându-l un exces de zel, iar de atunci nici o lucrare ieșită din mâna lui nu a mai fost semnată.

Un aspect mai puțin cunoscut de public este faptul că tatăl său nu a fost inițial de acord ca un membru al cunoscutei familii Buonarroti să lucreze în piatră, în cele din urmă ajungând ca banii artistului să susțină în totalitate cheltuielile casei. Orfan de mamă de la o vârstă fragedă, Michelangelo a fost lăsat în grija unei doici, fiică și soție de pietrar, care i-a insuflat dragostea pentru marmură. Familia Topolino este și cea la care revine adesea la vârsta maturității ori de câte ori are nevoie de un răgaz înainte de a lua decizii grele ale vieții.

Lucrezia di Antonia di Sandro Ubaldini da Gagliano, mama vitregă a celor 5 frați are și ea un rol important în susținerea familiei, supusă în legile căsătoriei, dar o adevărată leoaică în bucătărie.

Cea mai importantă sursă de inspirație, rămâne însă, chipul fragil și tânăr al mamei, impregnat ca o frescă în amintirile de copil, devenind model etern în lucrările care o au ca subiect central pe Fecioara Maria.

La fel ca toată viața lui, parcurgerea primului volum este plin de AGONIE ȘI EXTAZ, dar pasiunea, persevernța și efortul depus pe parcurs, vin la schimb cu un inegalabil sentiment de mulțumire și bucurie la sfârșit!

Dacă ar fi să stabilesc un clasament al emoțiilor trăite odată cu afundarea în lectura romanului, de departe cele mai palpitante pagini sunt cele în care autorul evidențiază sacrificiile de care a fost capabil Michelangelo, extrem de pasionat să descopere cum funcționează corpul uman. Cu prețul sănătății, luni întregi și-a sacrificat nopțile la morgă ca să facă disecții la lumina lumânării, urmând ca apoi să deseneze în detaliu fiecare organ descoperit.

După ce ai devenit martor cititor la astfel de evenimente și ai realizat o adevărată călătorie prin arta italiană, cum să nu aștepți cu nerăbdare secretele celui de-al doilea volum?:

SECVENȚE DIN INTERIOR:

Fiecare generație are noi îndatoriri pe care să le înfrunte.
Sculptura era cea mai desăvârșită dintre arte!
Fiecare om se naște pe lume odată cu menirea lui.
De vreme ce nu mai putem să-i ajutăm, de ce să-i împiedicăm?
Ceea ce vede ochiul, mâna poate desena.
Amintirile nelămurite pe care le avea despre mama se contopeau cu cele despre Fecioara Maria.
Nu-ți pierzi mândria cât timp înveți!
Singurele lucruri de valoare pe care le am sunt cele două mâini; îmi place să le port cu mine.
Conducătorul ideal al cetății este învățatul.
Noi suntem o școală. N-avem cenzură aici, în Santo Spirito. Nu există cărți interzise. Stăruim chiar ca studenții noștri să-și păstreze libertatea de a gândi, de a cerceta, de a-și pune întrebări. Nu ne temem că din cauza liberalismului nostru catolicismul va avea de suferit; religia noastră se întărește pe măsură ce mintea studenților noștri se maturizează.
Cei trei ani sub oblăduirea lui Lorenzo, la palat, fuseseră ani de avânt creator, de creștere în învățătură, de stăpânire a uneltelor de lucru și a meseriei, fiecare zi – un dar neprețuit, de neuitat, fiecare zi cât un an. Acum însă, în cei doi ani de la moartea lui Lorenzo, creșterea lui fu împiedicată.
Dă-i poporului pâine și circ. Cezar
Dacă vrei să te bucuri de prețuire la Roma, trebuie să le dai oamenilor numai lucruri cu care sunt obișnuiți.
Romanii au fost cei mai cunoscuți arhitecți pe care i-a cunoscut lumea.
Înainte de a părăsi lucrul, măsura ceea ce cioplise, însemna ceea ce trebuia sculptat a doua zi. Seara, când scria familiei, iscălea mândru scrisorile: Michelangelo, sculptor din Roma.