Când eşti părinte singur, cea mai mare provocare o reprezintă timpul. Dacă mai ai şi două-trei job-uri, ceea ce se întâmplă des în astfel de situaţii, totul trebuie planificat din timp şi e musai sa te ţii de programul respectiv. Ba mai mult, e bine să ai inclusiv un scenariu de rezervă dacă intervine „neprevăzutul”.
Cât timp te ţii de planul iniţial sau te ajuţi cu scenariul de rezervă, totul e sub control. Problemele apar atunci când „neprevăzutul” insistă şi ieşi din limitele planului de rezervă. Atunci începe distracţia. Şi dă-i cu improvizaţii! Iar improvizaţiile respective sunt de obicei compromisuri din care nimeni nu iese satisfăcut şi implică un efort neaşteptat de mare pentru rezultatul pe care îl obţii.
Dar asta e! Te adaptezi şi abia aştepţi să se încheie ziua, ca să respiri, ca să-ţi revii şi să faci alt plan pentru ziua următoare, rugându-te ca „neprevăzutul” să-şi vadă de treabă.
Partea bună în astfel de situaţii este că înveţi să prioretizezi şi că ajungi să nu mai faci confuzii între ce este cu adevărat important şi ce nu. Stabileşti ierarhii mult mai uşor, iar pe termen lung, iţi uşurează viaţa surprinzător de mult.
Totodată înveţi multe despre oameni, vezi care contează şi cât cântăresc fiecare în economia sufletului tău. Faptele….ele sunt unitatea de măsură a fiecăruia.
În acelaşi timp, provocarea asta a „neprevăzutului” care îţi dă viaţa peste cap pe moment, te face să îţi doreşti mai multe de la tine. Pentru că vrei ca situaţia să nu se mai repete, pentru că vrei să nu te mai confrunţi cu lipsa de timp, pentru că vrei să ajungi să câştigi suficient, de la un singur job, ca să nu te mai împarti în 2-3 locuri.
Şi în cele din urmă reuşeşti. Pentru că nu ai alternativă. Numai că drumul până la reuşita respectivă, deşi e teribil de interesant, e obositor şi uneori al naibii de frustrant.
Noroc că cineva care a trecut prin asta a inventat berea la 330 ml. Seara, te răcoreşte şi îţi oferă un moment de respiro. Din observaţiile mele, la Bermas Suceava nu a trecut nimeni prin asa ceva…ei au rămas cu 500 de ml. Ori tu ai nevoie de o „încurajare”…nu să te ameţeşti. Şi e păcat să verşi 170 ml în chiuvetă! Amin!
Autor: Dragoş Huţuleac
Jurnal de Bucovina 