Când pășești pragul Mănăstirii Moldovița, într-o dimineață de toamnă, când aburii se ridică dintre munții Bucovinei, simți că timpul s-a oprit. În fața ochilor ți se deschide o scenă veche de sute de ani, pe care o poartă încă amintirea unui om ales de Dumnezeu să fie mai mult decât simplu pelerin pe pământ. Este vorba despre Sfântul Vasile de la Moldovița, o figură învăluită în mister, minuni și legendă, a cărui viață, chiar dacă scursă în umbra chiliilor, a trecut barierele istoriei.
Născut pe la 1370-1375, în preajma Moldoviței, Vasile a simțit încă din copilărie chemarea divină. Într-o Moldovă marcată de tumultul secolelor și de zbuciumul politic, el și-a găsit pacea în sânul Bisericii, unde a cunoscut liniștea călugărilor care i-au devenit modele și ghizi. Se pare că intrarea sa în mănăstire nu a fost doar o simplă alegere, ci o vocație incontestabilă. Ascetismul său și dorința de a trăi o viață dedicată întru totul lui Dumnezeu l-au dus rapid în poziția de egumen al Moldoviței, rol pe care l-a îndeplinit cu sfințenie până prin 1445.
Legenda sfântului care știa viitorul
În jurul său s-au țesut multe legende, fiecare confirmată parcă de minuni pe care le-ar fi săvârșit. Oamenii din satele din apropiere vorbeau despre capacitatea sa de a cunoaște viitorul și de a vindeca bolnavi. Darurile acestea, neobișnuite pentru vremurile acelea, l-au transformat în duhovnicul nu doar al oamenilor de rând, ci și al unor figuri marcante, precum domnitorul Alexandru cel Bun, cu care Vasile a avut o strânsă legătură.
Însă, ceea ce a făcut cu adevărat să dăinuie numele său au fost minunile sale. Se spune că, chiar și după moarte, trupul său a rămas nestricat, o dovadă incontestabilă a sfințeniei sale. Moaștele lui Vasile au fost păstrate în vechea biserică a Moldoviței, iar mai târziu mutate în noul locaș ridicat în 1535. De-a lungul secolelor, din cauza vitregiei vremurilor, au fost ascunse într-un loc tainic, care încă nu a fost descoperit credincioşilor.
(OrthodoxWiki).
Mănăstirea ca centru de cultură
Pe lângă faima sa ca făcător de minuni, Vasile de la Moldovița a fost și un om al culturii și al cărții. A păstrat legături strânse cu monahii din Bizanț și din Muntele Athos, de unde a adus manuscrise prețioase și a întemeiat o școală de cateheți și caligrafi. Această școală, destinată formării de monahi și preoți pentru nevoile bisericilor de sat, a făcut din Moldovița un centru de luminare spirituală și culturală în acele vremuri întunecate
(Doar Ortodox).
Pelerinajul la mormântul său, chiar și azi necunoscut exact, este însoțit de o tăcere adâncă, căci locul unde se află sfintele sale moaște a fost ferit de ochii necredincioșilor. Cu toate acestea, prezența sa se simte în atmosfera sfântă a Moldoviței, în fiecare fir de iarbă bătut de vânt și în fiecare colț de zid vechi.
Spre canonizare
În prezent, Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților pregătește proslăvirea oficială a lui Vasile ca sfânt, într-un demers ce va culmina cu o serie de canonizări programate în 2025, anul celebrării a 140 de ani de autocefalie a Bisericii Ortodoxe Române. Sfântul Vasile de la Moldovița este, fără îndoială, unul dintre cei mai iubiți și enigmatici sfinți ai Bucovinei, ale cărui minuni, povestite din generație în generație, îmbogățesc credința locală și atrag mii de credincioși
(Doar Ortodox).
În Moldova, pământul acesta plin de taină, Sfântul Vasile rămâne nu doar un sfânt al trecutului, ci și al viitorului – un simbol al curajului duhovnicesc și al dorinței de a trăi o viață simplă, dar plină de înțelepciune.
Autor: Mirela Apetrei
Jurnal de Bucovina 