Tudor Caciur-Aioanei: „pierdut în cer lichid”

cerul curge

norii se topesc

acoperișurile se scurg

cad peste mine

peste capul meu

în fața mea

în ochii mei

și totul picură pe jos

se adună în băltoace

de cer topit

amestecat cu nori

și rugină dizolvată

prin care se poticnesc

toți

ce se uită

doar în pământ

căci brusc văd

ceva nou

pe dale

băltoace de cer topit

cu nori

și rugină dizolvată

oare vor găsi acolo

și o bucată

din mine?

Lasă un comentariu