Mă trezesc și realizez
că sunt pe o altă lume.
Doar așa se poate explica
cum a dispărut tot.
Ies afară să mă conving
că nu este un vis;
încă un pas și cad
în abisul norilor.
Par să mă aflu
la o distanță imensă
de blocurile groaznice,
înghițite de liniștea sinistră.
Haosul acela, umed și nemișcat,
mă înghite cu totul,
ca și pe bietele felinare,
cu lumina lor difuză.
Totuși, pășind tot mai în adânc,
adun toate fantasmele în jurul meu,
poftindu-le în plămânii mei,
în vene și în suflet,
zâmbind.
Autor: Tudor Caciur-Aioanei
Jurnal de Bucovina 