Abuzul doare. Doare atât de tare până când nu mai simți nimic. Rămân rănile. Te simți vulnerabil și fără valoare.
Abuzul continuu este ciclic.
Prins în acest cerc te auto-înfrângi iar abuzatorul te va face să crezi că orice s-ar întâmpla, niciodată nu vei putea să schimbi ceva.
La început, ești fermecat de cel ce va deveni agresor. Simți că ești protejată, acceptată și iubită așa cum nimeni nu a mai făcut-o.
Pe măsură ce timpul trece, protecția se transformă control și restricție.Te îndepărtezi încet de familie, prieteni, de tine. Înveți sa disimulezi, să te ascunzi.
De fiecare data când încerci să faci ceva pe cont propriu, să te exprimi,vei atrage comentarii înjositoare,”consecințe”,mai mult sau mai puțin „frumos ambalate”.
Pentru aceste”consecințe”vei fi învinovățită doar tu…Aceste „consecințe” sunt justificate ca fiind din dragoste pentru tine, din nevoia de a te proteja sau salva.
El va ști întotdeauna mai bine decât tine și își va ascunde adevăratul chip sub masca părintelui protector care, probabil, ți-a lipsit în copilărie.
Imediat ce incidentul a trecut, totul revine la normal. Reconectarea dintre voi doi pare a fi și mai puternică în timp ce granițele sănătoase dintre voi devin din ce în ce mai puțin vizibile…Te gândești că ce s-a întâmplat a fost doar un mic incident de care tu ești totuși responsabilă.
Dar, se întâmplă din nou și din nou…
De fiecare dată, te doare și mai tare până când durerea dispare …. Însă rana e tot mai adâncă…
Autor: Anichitei Biatrice Ioana
Jurnal de Bucovina 