Într-o perioadă marcată de neîncredere în clasa politică tradițională, tot mai mulți tineri neexperimentați și entuziaști aleg să se implice activ în viața publică, candidatând pentru partide noi, mici, și rareori bine închegate. Această dorință, aparent lăudabilă, de a schimba paradigma politică, ascunde deseori deficiențe majore în cunoștințe, strategie și realism politic. Rezultatele obținute la alegerile parlamentare din ultimii ani demonstrează nu doar fragilitatea acestor încercări, ci și efectele colaterale ale fragmentării voturilor.
Ambiția camuflată în curaj: un impuls al necunoașterii
Dorința tinerilor de a intra în politică pornește adesea dintr-o frustrare legitimă: stagnarea și corupția clasei politice vechi. Cu toate acestea, aceste inițiative sunt, în multe cazuri, mai mult reacții emoționale decât proiecte bine fundamentate. Fără o înțelegere clară a mecanismelor politice, fără resurse financiare și logistice suficiente și fără o strategie coerentă, acești tineri intră în lupta electorală cu speranța, dar nu cu instrumentele necesare pentru succes.
Fenomenul poate fi explicat, parțial, printr-o percepție romantizată a politicii, alimentată de ideea că schimbarea se poate produce rapid și ușor, ignorând complexitatea sistemului politic și adversarii puternici, experimentați și bine organizați. Curajul lor, deși admirabil, este adesea o formă de inconștiență, o lipsă de conștientizare a riscurilor și a provocărilor reale implicate.
Rezultate fragmentate și voturi risipite
Această efervescență politică juvenilă conduce, inevitabil, la rezultate dezamăgitoare. Partidele mici, insuficient de bine pregătite și slab mediatizate, atrag doar o fracțiune din electorat. Drept urmare, voturile celor care cred în schimbare ajung să fie dispersate între numeroase partide minuscule, incapabile să treacă pragul electoral.
Astfel, în loc să contribuie la consolidarea opoziției față de marile formațiuni politice, aceste inițiative diluează șansele unei alternative reale. O situație și mai problematică este atunci când, în lipsa unei opțiuni viabile, alegătorii recurg la soluții extreme, acordând voturi partidelor cu agende marginale sau naționaliste (precum alianțe regionale etnice). Aceste voturi aruncate „în silă” nu reflectă convingeri politice reale, ci o formă de protest față de situația prezentă.
Ce se ascunde în spatele fenomenului?
Dincolo de dorința de schimbare, fenomenul are rădăcini adânci în lipsa de educație politică a populației. Tinerii candidați nu sunt singurii afectați de acest deficit; electoratul însuși este adesea slab informat, votând fie pe criterii emoționale, fie din disperare. Această lipsă de educație se reflectă și în incapacitatea publicului de a înțelege implicațiile votului dispersat sau de a evalua în mod critic capacitatea unui partid mic de a influența scena politică.
Mai mult, influența rețelelor sociale amplifică acest fenomen. Platformele digitale, care pot părea un teren fertil pentru mobilizare și promovare, tind să creeze o falsă percepție a popularității. Like-urile și distribuirile nu se traduc automat în voturi, iar majoritatea tinerilor candidați realizează acest lucru abia după alegeri, când rezultatele sunt dezastruoase.
Consecințele pe termen lung
Fragmentarea votului și ascensiunea partidelor extremiste sau fără o bază solidă de susținători au consecințe grave asupra stabilității politice. În loc să construiască o opoziție puternică, aceste inițiative slăbesc și mai mult poziția celor care luptă pentru reformă, oferind un avantaj formațiunilor dominante.
Pe termen lung, fenomenul perpetuează lipsa de încredere în sistemul democratic. Alegătorii dezamăgiți de rezultatele inițiativelor noi pot deveni apatici, refuzând să participe la viitoarele procese electorale. În același timp, partidele extremiste sau populiste câștigă teren, capitalizând pe seama frustrărilor populare. Cum să nu te duci să votezi, să îi dai cu stampila celui care îti promite că va curge lapte și miere acolo unde nici apă chioară nu există?
Cum putem schimba cursul?
Rezolvarea acestei probleme începe cu educația politică, atât pentru alegători, cât și pentru viitorii candidați. Este esențial ca tinerii să înțeleagă nu doar cum funcționează un sistem democratic, ci și cum pot contribui eficient la schimbare. Programele de formare politică, mentoratul și colaborarea cu partide mai mari sau organizații civice pot oferi un punct de plecare.
De asemenea, este necesară o regândire a modului în care voturile sunt contabilizate. Sistemele electorale alternative, cum ar fi votul preferențial sau cel proporțional mixt, ar putea reduce risipa de voturi și ar încuraja coagularea unor alianțe politice mai puternice.
Concluzie
Participarea tinerilor în politică este un semn de sănătate democratică, dar aceasta trebuie dublată de responsabilitate și educație. În absența unei pregătiri adecvate, dorința lor de schimbare poate avea efecte contrare, întărind poziția adversarilor și fragmentând opoziția.
Pentru a evita un viitor politic caracterizat de instabilitate și extreme, este imperativ să investim în educație civică, să promovăm colaborarea și să construim o cultură politică matură, bazată pe competență și pragmatism. Numai astfel vom putea transforma dorința de schimbare într-un motor real al progresului.
Autor: Nicoleta Ungureanu
Jurnal de Bucovina 