Viața unui fluture pare foarte simplă. Zboară toată ziua de la o floarea la alta, sorbind din nectarul lor. Firește, unii dintre ei au și preferințe: „Aceea este mai dulce.”, „Are o aromă aparte.”, „Uite ce frumos se potrivește culoarea petalelor cu aripile mele! A, ce gust are? Păi… În timp te obișnuiești și cu el.”. În mod natural, fluturii își vor orienta zborul astfel încât să ajungă direct la florile lor preferate. Într-adevăr, capacitățile lor mintale sunt cu mult inferioare alor noastre, însă nicio viețuitoare nu poate uita ce iubește. Drumul nu-l vor greși niciodată, oricum ar bate vântul sau orice obstacole noi le-ar apărea în cale. Totuși, mă întreb… Ce ar face un fluture dacă, într-o zi, ar da peste o altă floare în locul celei spre care zboară mereu?
Nu se știe cum s-a întâmplat. Poate cineva a distrus floarea și alta a crescut în loc sau poate a fost plantată de cineva… Este posibil chiar și ca floarea, de una singură, să își fi scuturat petalele, punând în loc altele, cu altă formă, altă textură, alt colorit, și să își fi schimbat nectarul, alterând total (sau doar parțial) gustul. Această schimbare ar putea fi cauzată de oricine și de orice. Dacă de vină e vreo altă viețuitoare, vântul, solul, ploaia, lumina, floarea în sine sau chiar fluturele, nu se știe și nici nu contează; rezultatul este același. Floarea este acum alta. Este diferită față de ce îi place fluturelui. Acum oare ce va face? Așa cum am spus mai înainte, drumul nu îl greșește niciodată. Știe foarte bine că acesta este locul și aceea trebuie să fie floarea lui. Dar când se uită la ea… Unii fluturi vor zbura mai departe în acest moment, refuzând să recunoască planta, abandonând-o pentru totdeauna. De ce să se mai riște, de ce să se obișnuiască cu altceva? Pot găsi și altele până la urmă, nu?
Mai interesant, totuși, mi se pare cazul fluturilor care, în ciuda tuturor semnelor, își urmează instinctele și gustă din floarea stranie. Este, clar, aceeași, doar ușor diferită. Acum dacă le place sau nu… asta ține de fiecare fluture în parte să descopere. Da, unora noul nectar li se va părea dezgustător și vor pleca și ei. Dar dacă în acea sorbitură vor găsi chiar și o picătură ce le amintește de ce a fost mai înainte, mai mult ca sigur se vor întoarce și următoarea zi, vor încerca să descopere mai mult din această enigmatică floare. În final, poate vor realiza că aceste petale sunt chiar mai frumoase ca în trecut, că noua aromă este și mai plăcută decât cealaltă! Acest caz este, probabil, cel mai frumos; atât pentru fluture, cât și pentru floare.
Cred că nici noi, oamenii, nu suntem foarte diferiți. Ne plac viețile noastre, oricât de simplă ne-ar fi rutina. Asta ne aduce liniște și confort, nu? Totuși, din când în când vom întâlni și noi o floare (o persoană, de exemplu) care, ne vom da noi seama, s-a schimbat. Tu, oare, ce vei face? Vei tăia floarea din viața ta, de frică să nu îți afecteze rutina cu care ești atât de obișnuit? Sau vei lua riscul de a te adapta la noua mireasmă? Până la urmă… asta ține de fiecare fluture în parte să descopere.
Autor: Tudor Caciur-Aioanei
Jurnal de Bucovina 