Orice suflet își caută fericirea, e în natura tuturor.
Dacă nu o găsesc, se simt
goale, incomplete, au o viață neîmplinită
și abia ce reușesc să părăsească această lume,
îngreunate fiind de atâtea regrete.
Așa consumăm noi fiecare moment:
căutând fericirea. Unii o găsesc
într-o casă frumoasă, la o masă
împărțită cu familia, cu un prieten
sau chiar cu un străin. Pentru alții,
ea se află în foșnetul frunzelor
de sub picioarele lor, în mângâietoarele raze
de soare, în galopul obraznic al vântului…
Mai sunt și acele suflete mândre
care se văd puternice și se bucură
de puterea lor, se știu sus și vor să se apropie
tot mai mult de vârful de după nori;
fiecare metru urcat e o injecție de extaz.
Foarte mulți, totuși, sunt cei care-și găsesc
fericirea în faptele altora: poate că,
iubind, se bucură de bunăstarea celui
căruia i-au oferit totul. De asemenea,
în ciuda a ceea ce ar crede unii, fericirea
poate fi cuprinsă și în câteva frumoase rânduri
de cuvinte, între două coperți groase sau
în succesele vreunui personaj fictiv.
Cele mai reușite îți acaparează viața întru totul!
…Nu putem, din păcate, să îi ignorăm
nici pe aceia ce trăiesc pe dos, oamenii
cărora durerea le aduce zâmbete,
iar care urletelor le răspund cu râsete;
ce pornire înspăimântătoare!
Totuși ei tot bucurie îi spun.
–
Iată mult dorita fericire! Priviți
pe unde umblă! Și printre prieteni,
și în pustiu, cu bestiile și stihiile…
Crește chiar și pe pereți de case și în inimi
otrăvite, deci nu este trezită doar de
laurii biruinței sau de mângâierea mamei…
Ce sentiment paradoxal!
Apare oriunde, dar nu îl găsește nimeni!
Autor: Tudor Caciur-Aioanei
Jurnal de Bucovina 