Oamenii secolului nostru se plâng că nu mai au timp, nici răbdare să îmbrățișeze cărțile. Cu toate acestea, lectura tinde cumva să revină în trend, chiar dacă majoritatea crede că cititul nu mai e la modă. Cei care și-au făcut un obicei din asta, continuă să poposească în brațele calde ale literaturii, pentru că au descoperit beneficiile pe care le are. Mare parte dintre ei au înțeles că e mai mult despre a-ți face timp ca să citești și mai puțin despre a citi atunci când ai timp.
Încet, dar sigur, reușim să încheiem prima lună din an, așa încât dăm ultima strigare pentru noi planuri și rezolutii. Și adevărul este că, pe lângă atâtea altele, nu ne-ar strica deloc să ne propunem mai multă consecvență în privința lecturii susținute. Cu mici eforturi, am putea chiar să depășim numărul cărților cu care am reușit să ne împrietenim anul trecut.
Vă invit, așadar, să ne provocăm unul pe altul cu lecturi de tot felul, din domenii care de care mai variate și mai captivante! Este clar că nu vom memora toate detaliile pe care le parcurgem, dar mintea noastră se va șlefui, apetitul nostru pentru a descoperi lumi necunoscute va crește, iar de câte ori ne vom regăsi propriile povești reflectate în paginile citite, de atâtea ori vom fi curioși să căutăm mai mult și mai mult!
O PRIETENIE, este prima carte la care m-am oprit anul acesta, iar în cuprinsul ei se ascunde una dintre cele mai prețioase lecții pe care ar trebui să ni le însușim. Cei din jurul nostru nu ne datorează absolut nimic. Ne place și vrem să credem asta, dar viața lor nu este a noastră. Părinții nu datorează nimic copiilor, copiii nu datorează nimic părinților, atunci când ajutăm pe cineva, ne satisfacem nouă înșine nevoia de a fi folositori, un motiv în plus ca să fim raționali și să minimalizăm așteptările față de acțiunile celorlați. În fapt, lumea nu datorează nimic nimănui.
Romanul SILVIEI AVALLONE poate fi util, în primul rând, adolescenților, apoi părinților acestora, persoanelor interesate de social media și tuturor acelora a căror viață a fost marcată la un moment dat de o prietenie puternică. Elisa și Beatrice, două firi diametral opuse, cu povești de familie asemănătoare celor din realitatea cotidiană, ne invită să participăm la războiul dintre lumea de ieri, cea în care se prețuiesc educația, cărțile și cultura și lumea digitală de astăzi în care aparențele și superficialul capătă tot mai multă notorietate. Evident, ne întrebăm, cine va câștiga, oare?
Personal nu cred în reușita uneia și anihilarea celeilalte. Cred că se poate realiza, în schimb, un echilibru între cele două lumi. De aceea, împărtășesc opinii asemănătoare cu Elisa în privința cărților și a rolului pe care acestea îl au în construirea unui Eu mai bun. Cred că societatea are nevoie în continuare de bun simț, educație și cultură, dar rezonez la fel de bine și cu Beatrice care pledează pentru evoluție, inovație, schimbare și capacitate de adaptare. Nu cred în ideea că una trebuie să o elimine pe cealaltă, mai de folos ar fi să se completeze reciproc.
Cât despre prietenii, o știm cu toții, ele nu decurg întotdeauna așa cum am vrea, dar cel mai adesea ne oferă un avânt și o un partener alături de care pornim spre un viitor plin de speranțe! Sunt prietenii care cresc odată cu noi și ne mobilizează să ajungem oameni mari și, desigur, sunt prietenii care ne afundă și scot la iveală tot ce e mai sălbatic din noi. Ca în aproape orice, și la acest capitol, alegerile pe care le facem sunt cele care ne decid traseul.
Vă provoc, așadar, să vă lăsați cuceriți de prietenia celor două! S-ar putea să fiți surprinși de modul în care veți rezona cu adolescenții, vă veți pune, poate, mai des în pielea lor, veți înțelege vulnerabilitățile și frustrările la care se expun și s-ar putea chiar să conturați o prietenie cu ei. Cine știe? Nu vă rămâne decât să experimentați! Indiferent cum ar fi, oamenii și cărțile, la fel ca marile prietenii, au nevoie de timpul lor pentru a fi împreună, a visa și a contribui la o lume mai bună!
SECVENȚE DIN INTERIOR:
• Tocmai ea, care și-a găsit succesul datorită aparențelor, ea a știut că adevărul tainic al unei persoane, asemenea cărților, stă în tăceri, în ceea ce nu se spune niciodată.
• Știam că o mamă conține două extreme și că trecerea de la una la alta se face fără semnal de avertizare. Puteai s-o urăști cât voiai, pentru că oricum simțeai la un moment dat nevoia fizică de a fi îmbrățișată și acceptată.
• Cred că eliberarea de natură se face doar prin cultură, și ceea ce nu ne aduce un câștig imediat sau faimă ne este mai util decât restul.
• Viitorul este un timp care întotdeauna răpește și nu dă nimic înapoi.
• Puteți să-mi spuneți că sunt o tocilară și o inadaptată, dar lăsați-mă să o zic: viața are nevoie de literatură.
• De ce citim? Pentru că nu ne rămâne nimic altceva. Nicio vocație nobilă nu răsare din simplu gest de a deschide o carte. Citim din nevoie, din disperare: facem asta în închisoare, în solitudine, la bătrânețe, dacă suntem marginalizați de societate; atunci când nici televizorul, nici internetul nu reușesc să ne distragă de la ce pierdem în viață, iar în viață putem pierde totul; cei pe care îi cunoaștem par fericiți, iar invidia ne mănâncă pe dinăuntru; când singura soluție e să încheiem socotelile cu toate și să devenim altcineva.
• În anumite momente, mai ales cele dificile, m-ar fi îndemnat să citesc, să învăț, să devin eu.
• La aproape treizeci și patru de ani, am acceptat că ne petrecem viața descifrând persoanele pe care ar trebui să le cunoaștem cel mai bine, părinții, copiii, și că rămânem un mister unii pentru alții.
• Chiar nu înțeleg de ce nu îi putem ierta pe cei care se împotrivesc, cei care au succes.
• Orice metodă de înghețare a vieții a devenit obsesia ei.
• Voiam posibilitatea ca eu să devin sursa secretă a luminii ei, oglinda ei magică.
• Mă întreb la ce folosește să faci eforturi ca să te conectezi la internet, dacă internetul nu păstrează nimic din realitate, nu o salvează, nu are grijă de ea, nu o îndrăgește.
• Milioanele nu se fac fără să plătești prețul sufletului și al bucuriei.
• Să crești e o trădare.
• Așa sunt făcuți copiii: ei trebuie să plece, să se îndepărteze, în timp ce tu nu ai voie, nici măcar un milimetru.
Autor: Lilioara-Mariana Popescu
Jurnal de Bucovina 