Într-o lume în care tehnologia acaparează tot mai mult din timpul și atenția noastră, cărțile par să fie devenit simple obiecte uitate pe rafturi prăfuite. Mulți le văd doar ca pe niște pagini pline de litere, o sursă de informații sau o obligație impusă de școală. Dar o carte este mult mai mult decât atât. Dincolo de coperțile ei, se ascunde o lume întreagă, un suflet tipărit, care prinde viață cu fiecare pagină întoarsă.
Cărțile sunt ecoul gândurilor celor ce le au scris. Fiecare autor își pune o parte din suflet în cuvintele așternute pe hârtie, oferindu-ne nu doar povești, ci și o fereastră către propriile lui trăiri, temeri și speranțe. Citind, intrăm în minte altcuiva, vedem lumea prin ochii lui și ne îmbogățim sufletul cu emoțiile sale. Un roman de dragoste nu este doar despre două personaje care se iubesc, ci despre intensitatea sentimentelor pe care le trăiesc. O carte de aventuri nu este doar o înșiruire de evenimente spectaculoase, ci o călătorie inițiatică ce reflectă curajul, dorința de cunoaștere și spiritul de sacrificiu. De-a lungul istoriei, cărțile au schimbat vieți și chiar destine ale omenirii. Gândindu-ne la marii clasici, vedem că operele lor nu sunt doar texte scrise pentru a umple pagini, ci mesaje profunde adresate generațiilor care le vor citi. De exemplu, în Mizerabilii de Victor Hugo, nu găsim doar povestea unui fost ocnaș care încearcă să-și refacă viața, ci și o meditație profundă asupra justiției, umanității și sacrificiului. În Crimă și pedeapsă de Dostoievski, nu citim doar despre un tânăr care comite o crimă, ci despre lupta interioară dintre bine și rău, despre vinovăție și remușcare. Dar nu doar marile opere literare ascund suflete tipărite. Orice carte, fie ea ficțiune, filozofie sau știință, poartă în ea o parte din sufletul celui care a scris-o și are puterea de a schimba ceva în cel ce o citește. Uneori, o singură frază poate aprinde o scânteie în mintea noastră, poate schimba felul în care privim lumea sau chiar ne poate oferi răspunsuri la întrebări pe care nici nu știam că le avem. Cărțile nu sunt doar povești, ci și oglinzi ale sufletului nostru. De multe ori, ne regăsim în personaje pe care le citim, trăim alături de ele, suferim sau ne bucurăm împreună. Un adolescent poate descoperi în Cireșarii prietenia sinceră și aventura vieții, un adult poate reflecta la sensul existenței citind Un veac de singurătate, iar cineva care trece printr-o perioadă dificilă poate găsi alinare într-un roman care vorbește despre speranță și reziliență. Cititul nu înseamnă doar a parcurge un text, ci a simți, a înțelege, a descoperi. Fiecare carte citită lasă o urmă în sufletul nostru, așa cum fiecare om pe care îl întâlnim ne influențează într-un fel sau altul. Uneori, găsim în paginile unei cărți cuvintele pe care am fi vrut să le auzim de la cineva drag. Alteori, o carte ne oferă curajul de a merge mai departe, de a visa mai mult, de a ne schimba perspectiva asupra vieții. Într-o lume în care totul se mișcă rapid, în care informațiile ne bombardează din toate părțile și în care timpul nu mai este suficient, cititul este o formă de rezistență. O carte ne învață răbdarea, ne obligă să încetinim ritmul, să ne lăsăm prinși în poveste, să reflectăm.
În concluzie, o carte nu este niciodată doar o hârtie și cerneală. Este o voce care ne vorbește despre timp, un prieten care ne însoțește în tăcere, un univers care așteaptă să fie descoperit. Fiecare pagină poartă în ea nu doar idei, ci sufletul celui care a scris-o și a celui care o citește. Așa că, data viitoare, când deschidem o carte, să nu uităm că ținem în mâini mai mult decât un simplu obiect – ținem o parte dintr-un suflet tipărit, gata să prindă viață în mintea și inima noastră.
Autor: DĂNĂILĂ PATRICIA – SIMONA, Clasa a VII-a A
PREMIUL I la Concursul de Eseuri Literare, organizat de Şcoala Gimnazială Vereşti în săptămâna Şcoala Altfel (17-21 februarie 2025)
Jurnal de Bucovina 