Începând cu clasele primare, elevii consideră școala un loc minunat plin de iubire, dar și misterios. Un loc cu copilași mulți, dornici să se joace care învață să citească, să scrie și să lege prietenii durabile și pline de zâmbete. Pentru unii, este mai greu să colaboreze sau să vorbească, dar consider că așa este la început. Cu timpul ne va fi mai ușor. După primii ani de școală, ajung la gimnaziu. E un loc diferit, plin de obstacole și idei trăsnite. Copiii premianți învață mult, la fel și ceilalți. De obicei aceștia doar vor să-și facă părinții mândri sau să își găsească o meserie perfectă pentru ei. Unii elevi consideră că cea mai bună senzație pe care o poți simți e atunci când petreci timpul cu prietenii sau după ce ai citit o carte, dar în opinia mea, cea mai bună senzație e atunci când iei o notă mare și îți dai seama că toate orele petrecute cu cărțile în mână au fost de folos și chiar a meritat. Asta te face să crezi că poți și îți dă „aripi”. Nu trebuie decât să ne dăm silința, să ne dăm seama de ceea ce vrem și să ne atingem scopurile mult dorite. De-a lungul anilor de școală, elevii se confruntă cu mai multe emoții puternice, chiar sensibile.
Iulia Cociuba o elevă de liceu, la finalul anilor și-a făcut vocea auzită spunând astfel „Ce m-a învățat școala? Să mă conformez, să mint, să-mi șterg cu buretele personalitatea și să mă ascund în spatele unor standarde absurde.”. Aceste cuvinte sunt sincere și unii elevi se confruntă cu acestea. Își ascund personalitatea față de ceilalți, pentru a fi acceptați. Deseori, aceștia nu își dau seama de ceea ce fac, dar e greșit. Dimpotrivă ar trebui să creadă că pot chiar dacă lumea se va uita la ei cu ochi de șarpe, ar trebui să-și țină capul drept și cu încredere să pășească pe drumul ce îi va aștepta. Cred că oamenii, în special adolescenții, judeca o carte după copertă, ar trebui să se uite mai întâi la ei și poate după aceea să privească în jur. Educația vine cu bune și cu rele. Cele bune sunt agreate, desigur, cele rele nu prea. Aș putea da un mic exemplu despre faptele cele bune. Școala ne învață să citim, să scriem, să socotim etc. Nu poate exista o lume fără cărți, s-ar șterge toată istoria. Cei care scriu, nu scriu doar niște litere, ci pictează o întreaga poveste fantastică, informată și deseori minunată. Carl Friedrich Gauss nu ar fi fost nimic dacă matematica nu ar fi fost. Cu toate acestea, ar trebui să ne bucurăm că avem posibilitatea de a învăța într-o școală.
Cele rele sunt mai puțin plăcute. Aș putea da și aici un exemplu. Într-o livadă sunt multe mere, unele frumoase precum primăvara, când totul renaște la viață, unele mai speciale și colorate, precum paleta de pictat a lui Leonardo da Vinci și, din păcate, unele mai murdare și inocente. Merele frumoase și roșii sunt ca niște elevi premiați, cele speciale sunt ca niște copii mititei în primul an de școală, iar cele murdare ca niște copii timizi și respingători. Când merele frumoase discută, cele murdare se uită cu ciudă la ele, până când, consideră că e timpul să fie și acestea ca celelalte.
Școala ne aduce emoții cutremurătoare, dar și semnificative datorită profesorilor, prietenilor adevărați și familiei. În zilele acestea ne trebuie o educație și voință, oamenii cu o gândire pozitivă ne inspiră în fiecare zi, ne determină să zâmbim, chiar și în situații pierdute sau datorită unei note mici. Iubesc școala, deoarece aici este locul în care socializez, învăț, admir profesorii și învățătorii. Aici este locul unde decid ceea ce vreau să devin peste ani. Aici este a doua casă, dar cu mai multe arte și poate aici învăț să devin un om adevărat. Aș dori să le mulțumesc părinților și, de asemenea, profesorilor minunați, care mă învață zi de zi, de aceea îi respect chiar foarte mult. Într-o zi am să înțeleg și o să-mi aduc aminte de clipele minunate petrecute la școală, dar și de cele care m-au întărit.
Autor: MAXIM ANA – MARIA, Clasa a VI-a B
PREMIUL al III-lea la Concursul de Eseuri Literare, organizat de Şcoala Gimnazială Vereşti în săptămâna Şcoala Altfel (17-21 februarie 2025)
Jurnal de Bucovina 