Trăim vremuri în care oamenii nu mai sunt reduși la tăcere prin forță, ci prin rușinare publică. Corectitudinea politică, născută din bune intenții, a ajuns, adesea, o unealtă de uniformizare a gândirii.
Tot mai mulți oameni își ascund opiniile de teamă să nu fie catalogați. Se feresc să vorbească despre religie, identitate, valori, tradiții. Nu pentru că nu le-ar prețui, ci pentru că le este frică de stigmat.
Dar tăcerea nu e neutralitate. Tăcerea face loc radicalismului. Când vocile moderate se retrag, rămân doar cele care urlă. Iar spațiul public devine fie isteric, fie steril.
Avem nevoie de curajul de a vorbi cu măsură. De a formula idei echilibrate fără frică. Nu pentru a însemna alții, ci pentru a ne împărtăși umanitatea. Toleranța nu înflorește acolo unde unii sunt reduși la tăcere.
Autor: Amalia Ionescu
Jurnal de Bucovina 