Băiatul cu pijamale în dungi

John Boyne este un autor de romane pentru copii si adulți care s-a născut pe 30 aprilie 1971, în Irlanda. Acesta a devenit cunoscut la nivel internațional în anul 2006, în urma lansării romanului “Băiatul cu pijamale în dungi”. Romanul a fost tradus în peste 50 de limbi. În cărțile sale, adesea, John abordează teme precum inocența copilăriei versus realitatea dură a lumii înconjuratoare. Romanul are un impact puternic pentru că, împărtășește o poveste cutremurătoare prin ochii unui copil inocent.

Cartea devine cu adevărat impresionantă și evidențiază contrastul dintre inocența lui Bruno și realitatea dureroasă care îl înconjoară.

Pentru mine, această carte este un exemplu extraordinar despre cum literatura poate transmite o lecție de viață, despre cât de periculoasă este indiferența, despre cât de ușor putem ignora suferința altora și cât de prețioasă este empatia dintre cei doi copii despărțiți de un gard.

Cea mai prețioasă lecție pe care o poți desprinde din acest roman este aceea care te învață să nu rămâi spectator în fața nedreptății. În cele mai întunecate vremuri, o prietenie sinceră poate fi un act de de curaj și rezistență.

Povestea lui Bruno evidențiază inocența copilăriei în contrast cu cruzimea lumii adulte. El este doar un copil care nu înțelege ce înseamnă războiul, ce rol au lagărele sau ce înseamnă ura rasială. Acesta vede lucrurile cu ochi curați și nu face diferențe între oameni. Parcursul lui ne arată cât de puri pot fi copiii și cât de periculoasă poate deveni lumea construită de adulții din jur, ne îndeamnă să medităm la faptul că ignoranța celor mari poate conduce la tragedie, Bruno nefiinf conștient de pericolul din jurul său. Finalul tragic al cărții arată cât de grav poate fi atunci când oamenii nu înțeleg relitatea sau aleg să o ignore.

Un citat motivațional care m-a inspirat observând relația dintre Bruno și Shmuel este: „Prietenia adevărată nu ține cont de ziduri, granițe sau haine”. Un alt citat preferat reflectă nevinovăția, dar și curajul tăcut al personajului principal:„Curajul nu înseamnă să nu ți se facă frică, ci să alegi ceea ce este corect, chiar și atunci când nu înțelegi totul “.

„Copiii văd lumea așa cum ar trebui să fie, fără ură, fără ziduri sau granițe“. Citatul subliniază ideea că noi toți suntem datori să construim o lume mai bună pentru copii.

În concluzie, povestea lui Bruno și a lui Shmuel evidențiază cât de important este să cunoaștem adevărul istoric, să rămânem umani, să gândim cu inima, să nu lăsăm ura și frica să ne conducă. Romanul este o lecție dureroasă, dar absolut necesară.

Recomand această carte copiilor care au peste 12 ani, dar și adulților. Cei mai mici nu ar înțelege exact povestea, așa cum nici Bruno nu a înțeles ce se întâmpla în lagăr. În opinia mea, naivitatea lui Bruno evidențiază cruzimea lumii adulte și transmite o lecție de toleranță.

Autor IASMINA ROTARIU, clasa a VII-a B, Școala Gimnazială Stroiești