Îmi leg urechile de radio
Ochii mi-i las pe masă, lângă oglindă
Să-și critice reflexia cât își doresc
(Îi iau mai târziu, poate pentru o ocazie)
I-am dezmoștenit cu gândul.
Mă uit la degetele mele
Parcă o molie se plimbă pe ele.
Încet își face drum spre față
Și rămâne nemișcată pe umărul meu.
Ar trebui să o îmbrățișez
Să-i mulțumesc ca mi-a arătat
Ce gust are înfrângerea
Și cum se amestecă visele prăfuite
Toate cu aromă de cola.
Am pierdut bonul fiscal
Nu țin minte cât de mult
Am cheltuit pe niște dorințe
Aruncate de bătrâni.
Poate alți vor reuși
Ce o generație și-a scris în agendă.
Inima suspină în liniște
Datorită invaziilor de sânge
Sunt constant flămândă
Să mănânc câte un compliment
Dar acum e post…
Mă întorc în primăvară,
Să-mi resuscit a șaptesprezecea oară
Visul de mironosiță moartă.
Autor: Buzut Parascheva (cl. a X-a C, Colegiul de Artă „Ciprian Porumbescu”, Suceava)
Jurnal de Bucovina 