Ca orice ființă muritoare, mă apropii și eu de sfârșitul călătoriei printre minunile acestei lumi neasemuit de frumoasă și desăvârșită ca și creație, cu gândul că prea puține și sărăcăcioase îmi sunt cuvintele spre a mulțumi Celui veșnic pentru că mi-a rânduit o viață de om în Bucovina. Pentru că multe n-am știut și multe m-a învățat, multe n-am văzut și mi-a deschis ochii, multe n-am auzit și mi-a descuiat auzul, multe nu am priceput și mi-a luminat mintea cu pilde, întâmplări, întâlniri și imagini de neuitat. Ori, dacă este adevărat că trecerea prin lume face pe orice om mai înțelept, mă încumet să spun că și eu am fost binecuvântat cu mai vrednică înțelepciune prin cele ce mi-au fost date a trăi și a cunoaște. Iar dintre toate, mai de preț mi se pare învățătura că omul, de la naștere și până când devine cruce de piatră, mai înainte este piatră de temelie pentru locul de baștină. La fel cum bucovineanul este piatră de temelie pentru ținutul său prin ceea ce face, prin ceea ce gândește, prin ceea ce arată. Lumea poate fi mai frumoasă prin virtuțile oamenilor, mai bogată prin munca lor și mai sigură prin înțelepciunea lor. Din ea nu luăm nimic la plecare, dar oricine îi poate lăsa daruri prețioase izvodite din munca, priceperea și din harul fiecăruia, ca niște peceți încrustate în amintire.
Mi-a fost dat să întâlnesc mulți asemenea bucovineni, preocupați nu să bea din cupa nemuririi, ci mai degrabă să împărtășească altora ceva din trăirile și năzuințele lor. Printre ei, pietre la temelia Bucovinei i-am găsit pe cei cu suflet de sihastru și har de artist, cei mai vizibili datorită lucrărilor lor. Diverși ca ținută, feluriți ca formație, unici prin fapte și talent, mi-au bucurat clipe, ceasuri sau zile, mândri că aparțin Bucovinei. Meșterul și doctorul de buciume Stelu Erhan, păstorul cu mâini de aur croind fibra lemnului, Vasile Alboi, magicianul ce făcea lutul să povestească despre strămoșii mutați în lumi necunoscute nouă, el însuși întors în lutul strămoșesc, Florin Colibaba, apoi Mircea Murga, huțulul cu sculptura în sânge și cu meseria în oasele înnobilate cu dăltița, Angelica Flutur, cântăreața obcinilor ce ridică muzica populară la înălțimile zborului de ciocârlie, dar câte alte voci i se alătură! Ancuța Bodnar, cea care scoate aur din ape navigabile, Sorin Onișor și Ovidiu Ștefeligă, care fac timpul să stea în loc privind la fotografiile lor, Sorin Poclitaru, poetul descântat cu muzică folk. Și am în gând atâtea alte nume de pietre de temelie pe care stă bine rezemată Bucovina oamenilor frumoși, care să ne ierte că nu au fost pomeniți, deși merită pe deplin!
Autor: Casian Balabasciuc
Jurnal de Bucovina 