MARCUS AURELIUS ȘI LECȚIILE CARE NU S-AU ÎNVECHIT NICI DUPĂ 2000 DE ANI

Gânduri către sine însuși, cunoscută și sub titlul de Meditații, este una dintre acele cărți care te obligă să încetinești. Nu se citește pe fugă și nu promite revelații spectaculoase. Este o lectură care cere liniște și disponibilitate interioară, un dialog tăcut cu tine însuți. Nu întâmplător, Emil Cioran o considera a fi prieten bun în ceasurile grele.

Marcus Aurelius nu a fost filozof de profesie, ci împărat al Imperiului Roman între anii 161-180 d. Hr., conducând într-o perioadă dificilă, marcată de războaie, epidemii și instabilitate politică. În ciuda puterii absolute pe care o avea, el se considera, înainte de toate, un om care trebuia să trăiască drept și să rămână lucid. 

Meditațiile nu au fost scrise pentru publicare, ci ca note personale, un fel de jurnal interior în care își reamintea zilnic cum ar trebui să gândească și să acționeze. Ele surprind gândurile unui om care se lupta cu aceleași neliniști ca oricare dintre noi: timpul care trece prea repede, nevoia de validare, relațiile dificile cu ceilalți, frica de eșec și frica de moarte.

Poate tocmai de aceea cartea este atât de autentică. Nu există intenția de a impresiona, de a convinge sau de a demonstra ceva. Împăratul își vorbește sieși despre răbdare, autocontrol, modestie și responsabilitate. Își recunoaște slăbiciunile și își reamintește permanent că puterea, faima și recunoașterea sunt trecătoare.

El revine constant la o idee simplă: binele și liniștea nu vin din exterior. Nu din faimă, nu din aprecierea celorlalți, nu din succes, nici din circumstanțe favorabile. Vin din interiorul tău, din felul în care îți conduci gândurile și reacțiile. Omul nu are control asupra a ceea ce i se întâmplă, dar are control asupra modului în care răspunde.

Unul dintre cele mai puternice mesaje ale cărții este legat de caracterul efemer al vieții. Totul este temporar: oamenii, conflictele, reușitele, chiar și amintirea noastră. În loc să fie apăsătoare, această idee devine eliberatoare. Dacă nimic nu durează, atunci nici greșelile, nici eșecurile nu merită să ne consume energia.

Marcus Aurelius reflectează mult și asupra relațiilor cu ceilalți. În spiritul stoicilor, el consideră că oamenii sunt făcuți unii pentru alții. Ei pot fi  imperfecți, uneori nedrepți sau răuvoitori. Chiar și atunci, răspunsul recomandat nu este mânia, ci înțelegerea și demnitatea. A face bine fără a aștepta recunoștință este în viziunea lui, o formă de noblețe adevărată.

Meditațiile nu oferă soluții rapide și nici rețete de fericire. Nu este o carte motivațională în sensul modern al termenului. În schimb, propune luciditate, responsabilitate și prezență. Te provoacă să fii atent la tine, să trăiești prezentul cu sobrietate și să nu amâni viața pentru un mai târziu care s-ar putea să nu vină niciodată, să trăiești fiecare zi ca și cum ar conta, fără dramă și fără superficialitate.

Este o lectură care trebuie să rămână în bibliotecă și la care să te întorci. Uneori pentru un paragraf, alteori pentru o singură frază. Și, de fiecare dată, vei găsi ceva relevant care pare scris exact pentru momentul în care te afli.

Gânduri cu sine însuși este o carte potrivită pentru cei care caută claritate, echilibru și sens, nu confort. Pentru cei care vor să trăiască conștient, nu spectaculos. Adevărata forță nu stă în controlul asupra lumii, ci în controlul asupra propriei minți.

Într-o epocă dominată de validarea online, Marcus Aurelius ne reamintește că valoarea unui om nu depinde de opiniile altora. Într-o societate obsedată de control, el arată cât de puține lucruri depind cu adevărat de noi și cât de multă pace vine din acceptarea acestui adevăr. Iar într-un timp în care totul pare provizoriu și instabil, Meditațiile oferă un punct de sprijin interior.

Este o carte actuală tocmai pentru că nu încearcă să fie. Vorbește despre disciplină, responsabilitate, limite și sens,  lucruri care nu se demodează. De aceea, chiar și după aproape două mii  de ani, Marcus Aurelius pare să se adreseze direct cititorului de azi.

SECVENȚE DIN INTERIOR:

  • Sapă în interiorul tău. În interiorul tău este izvorul binelui și întotdeauna are puterea de a țâșni, dacă ai să sapi întotdeauna.
  • Ca împărat trebuia să se îngrijească de activități precum: să rămână perfect imparțial, să-i respecte pe cei din jur, să facă binele fără vreun câștig personal, să accepte sfaturile celorlalți, să nu caute în mod egoist faima, să dea dovadă de înțelegere față de suferințele oamenilor.
  • Ce datorează strămoșilor, părinților, prietenilor, profesorilor săi – Bună dispoziție în toate împrejurările, purtarea echilibrată și demnă de respect, dragostea de muncă și perseverența, independența în toate împrejurările,  preocuparea cu măsură pentru propriul trup.
  • Viața este foarte scurtă pentru fiecare, iar a ta a ajuns aproape de sfârșit, și tu nu te respecți pe tine însuți, ci îți pui fericirea în sufletele altora.
  • Lumină senină să fie din interiorul tău, să nu ai nevoie din afară de cârmaci și de liniștea pe care alții ți-o pot oferi. Trebuie, așadar, să stai drept, nu ținut drept.
  • Să prețuiești acel bine care îți este propriu și care îți aparține.
  • Fiecare trăiește numai momentul prezent, care este o clipă: restul fie au fost trăite, fie există în necunoscut.
  • În niciun loc nu se poate un om retrage mai liniștit și mai lipsit de griji decât în sufletul său.
  • În scurt timp, și tu, și el veți muri și, după o scurtă vreme, nici numele nu va mai rămâne după voi.
  • Viața este scurtă; trebuie să profiți de prezent cu multă chibzuință și cu spirit de dreptate. Fii sobru chiar și atunci când te relaxezi.
  • Cerșetor este cel care are nevoie de un altul și nu găsește în el însuși cele necesare pentru viață.
  • Am hrană de pe urma învățăturilor, dar nu rămân credincios rațiunii.
  • Toate lucrurile sunt trecătoare și în scurt timp devin povești și le acoperă repede uitarea completă.
  • Oriunde e posibil să trăiești, acolo e posibil și să trăiești cum se cuvine.
  • Mijlocul cel mai bun pentru a te apăra de cei care îți fac rău: să nu le semeni.
  • Adaptează-te evenimentelor pe care soarta ți le-a hărăzit. Și iubește, dar cu adevărat, oamenii cu care destinul te-a unit.
  • Obișnuiește-te să tratezi cu atenție cele spuse de celălalt și, pe cât posibil, pătrunde în sufletul celui care vorbește.
  • Nimic nu este nou: totul este obișnuit și de scurtă durată.
  •  A face bine și a auzi că ești vorbit de rău este regesc.
  • Fiecare trebuie să facă ceea ce este în acord cu alcătuirea sa.
  • Viața fericită depinde de foarte puține lucruri.
  • Să trăiești orice zi ca și cum ar fi ultima, fără să fii agitat, fără să fii amorțit și fără să fii ipocrit.
  • Oamenii sunt născuți unul pentru altul. În consecință, ori îi educi, ori îi suporți.
  • Străduiește-te, nu ca un amărât, nici ca unul care dorește să fie compătimit sau admirat, ci dorește-ți numai un singur lucru: să te miști și să te oprești așa cum cere rațiunea care conduce viața politică.
  • Totul este acum la fel ca pe vremea acelora pe care i-am îngropat.
  • Scurt este timpul care îți rămâne de trăit. Trăiește-l ca și cum ai fi într-o călătorie.
  • Nu mai discuta nicidecum despre calitatea omului bun, ci fii un astfel de om.
  • Cele omenești sunt fum și neant. De ce te enervezi? De ce nu-ți este de ajuns că ți-ai dus în mod demn până la capăt scurta ta existență?
  • Cineva mă va urî? Îl privește. Eu însă voi rămâne binevoitor și blând cu oricine și pregătit să arăt chiar și aceluia care mă urăște greșeala sa, nu într-un mod jignitor, nici ca și cum nu i-aș arăta că de-abia îl suport, ci într-un mod nobil și onest.
  • Toate aceste lucruri la care te rogi să ajungi de-a lungul unei perioade de timp poți să le ai chiar din această clipă, dacă nu ți le-ai refuza tu însuți.
  • Fiecare, deși se iubește pe sine însuși mai mult decât pe toți ceilalți, pune totuși mai puțin preț pe propria sa părere despre sine decât pe părerea celorlalți despre el. Ca urmare, ne este rușine mai mult de vecini, de ceea ce vor gândi despre noi, decât de noi înșine.

Lasă un comentariu