Într-o lume din ce în ce mai complexă, în care suntem mai conectați și mai informați ca oricând, un concept simplu rămâne totuși la fel de neprețuit: bunul simț. Din păcate, într-o realitate care aleargă nebunește spre „performanță” și „succes”, bunul simț riscă să devină o raritate, aproape un artefact muzeal.
Este ușor să vorbim despre el, dar mai greu să-l practicăm. Cât de des îl întâlnim în online? În trafic? În interacțiunile zilnice? În esență, bunul simț înseamnă respect față de celălalt, o doză de umanitate și, de ce nu, un pic de empatie. Acestea nu sunt calități întâlnite doar în romane sau filme. Nu vorbim de eroi literari sau de figuri mitice. Bunul simț e despre acea politețe simplă, acel „te rog”, „mulțumesc” și „scuză-mă” pe care le învățăm în copilărie, dar pe care mulți le uită în fața unui laptop, a unui volan sau chiar a unei relații personale.
Cum a ajuns bunul simț un lux?
Cine ar fi crezut că a fi civilizat va deveni un atribut pe cale de dispariție? Ne lăudăm cu valori democratice și toleranță, dar de multe ori suntem gata să explodăm la prima ocazie. În fiecare zi, găsim oameni care se revoltă pe rețelele sociale, înjură, blamează, arată cu degetul. Să fim sinceri: câți dintre noi nu am asistat, în online sau în viața de zi cu zi, la adevărate spectacole de lipsă de bun simț? Aici e marele paradox: deși suntem înconjurați de oameni, parcă ne simțim din ce în ce mai singuri și mai izolați.
Odată, bunul simț era regula de aur a interacțiunii umane. Acum e aproape o excepție, o „delicatesă” comportamentală pe care o remarci tocmai pentru că este rară. Am ajuns să apreciem un „te rog frumos” pentru că el devine exotic. Cât de ironic este să vedem că, într-o epocă în care avem totul la un click distanță, ne lipsește totuși acel simplu click pe care îl numim „bun simț”.
Bunul simț – o formă de educație, dar și de putere
Un om care dă dovadă de bun simț nu este un om slab. Este un om care înțelege că respectul față de ceilalți este, de fapt, respect față de sine. În timp ce o reacție impulsivă, agresivă, pare mai „puternică” și mai „eliberatoare” la prima vedere, adevărata putere stă în autocontrol, în capacitatea de a-ți păstra calmul și de a-ți respecta interlocutorul, chiar și atunci când acesta nu te respectă pe tine.
Unii ar spune că bunul simț este o formă de educație, iar asta e cât se poate de adevărat. Dar este și mai mult de atât. Este o formă de autocunoaștere, de empatie și chiar de inteligență. Un om care își respectă semenii nu face asta dintr-o datorie impusă de o cultură, ci pentru că înțelege că lumea nu este doar despre „mine”. El știe că, de fapt, într-o societate, fiecare act de politețe, fiecare gest de bun simț creează o țesătură socială mai puternică, mai stabilă.
Bunul simț online: o „revoluție” necesară
În online, bunul simț devine un miraj. Ascunși în spatele ecranelor, ne simțim încurajați să fim mai aspri, mai vocali, mai dezlănțuiți. Rețelele sociale ne transformă în avocați ai propriilor convingeri, chiar dacă asta înseamnă călcarea în picioare a opiniei altora. În mediul virtual, pare că am uitat regulile de bază ale decenței, iar bunul simț devine o specie pe cale de dispariție.
Imaginează-ți, însă, un internet în care oamenii răspund la comentarii cu respect, chiar și când nu sunt de acord. Un internet în care critici ideile, nu persoanele. Pare idealist? Posibil. Dar este un ideal spre care ar trebui să tindem. Bunul simț nu ar trebui să fie rezervat doar pentru spațiul „real”. Dimpotrivă, dacă vrem o societate modernă sănătoasă, avem nevoie de el în fiecare colț al vieții noastre, inclusiv în digital.
Ce pierdem dacă renunţăm la bun simţ
Unii se întreabă: de ce să mă chinui să fiu respectuos când ceilalți nu sunt? Este o întrebare valabilă, dar răspunsul este simplu: pentru că societatea are nevoie de stabilitate, iar stabilitatea vine din respectul reciproc. Bunul simț nu este doar un capriciu social, este coloana vertebrală a unei comunități funcționale. Când acesta dispare, dispare și structura de bază a unei societăți sănătoase. Încetul cu încetul, pierdem încrederea unii în alții, iar societatea se transformă într-un spațiu unde fiecare este pe cont propriu, într-o competiție acerbă.
Bunul simț din nou „cool!”
Poate că este timpul să reinterpretăm bunul simț ca fiind un concept „cool”. Poate că ar trebui să-l vedem ca pe o superputere a omului modern, nu ca pe o dovadă de slăbiciune. Ce-ar fi dacă am transforma bunul simț în noua modă a anului 2024? Un semn al adevăratei modernități, un „trend” care să inspire și să contamineze pozitiv? Să facem din bunul simț acel nou atribut cool, o calitate care să ne definească ca oameni, ca societate.
Pe scurt, bunul simț este mai mult decât un set de bune maniere. Este fundația unei societăți în care ne dorim să trăim. E ceva simplu, dar profund, o valoare esențială care ne leagă și ne face umani. Așadar, data viitoare când simți tentația să te lași dus de valul impulsivității, amintește-ți: poate bunul simț e mai prețios decât ai fi crezut.
Bunul simț, chiar și în micile sale manifestări, poate fi, de fapt, cea mai mare realizare a noastră.
Autor: Andreea Popescu
Jurnal de Bucovina 