Îmbrățișările sunt, poate, cel mai profund „limbaj” al iubirii. O îmbrăţişare este o expresie tăcută, dar plină de forță, care ajunge acolo unde cuvintele se opresc. Într-o îmbrățișare, nu doar trupurile se apropie, ci și sufletele se ating, ca și cum pentru o clipă ne-am elibera de griji, de ziduri, de singurătate. Este gestul care spune fără echivoc: „Te văd, ești important pentru mine, sunt aici cu tine.”
Trăim într-o lume care adesea ne desparte, ne grăbește, ne împrăștie atenția în mii de direcții. Dar o îmbrățișare are puterea de a opri timpul, de a crea un moment suspendat, în care nu mai există altceva decât prezența celuilalt. În acel contact, palpăm nu doar pielea, ci și fragilitatea și frumusețea umană. Îmbrățișarea este, în fond, un act de curaj: curajul de a lăsa deoparte măștile, fricile și de a spune „sunt vulnerabil și vreau să mă conectez cu tine.”
Dragostea, fie că e vorba de iubirea dintre doi parteneri, de afecțiunea familială sau de prietenia sinceră, își găsește în îmbrățișări cel mai frumos mijloc de exprimare. Nu e nevoie de gesturi mari, de cadouri scumpe sau de cuvinte meșteșugite. O îmbrățișare autentică poate aduce mai multă mângâiere decât orice altceva. Poate calma o inimă zbuciumată, poate alina o durere ascunsă sau poate spori bucuria unui moment fericit. Este un gest simplu, dar în simplitatea lui se află o întoarcere la esență: aceea că, indiferent cât de diferiți suntem, cu toții avem nevoie de căldură, acceptare și apropiere.
Când a fost ultima oară când ai îmbrățișat cu adevărat pe cineva? Nu o îmbrățișare de complezență, nu una în grabă, ci una în care ai pus tot sufletul? Dacă nu-ți poți aminti, poate că este momentul să schimbi ceva. Pentru că îmbrățișările nu au nevoie de ocazii speciale. Ele sunt, de fapt, firul invizibil care ne ține legați de cei dragi, un antidot împotriva singurătății care se strecoară uneori în relațiile noastre.
Ar trebui să ne amintim că aceste gesturi simple sunt mai mult decât un reflex. Sunt o nevoie profundă, una care ne face mai umani, mai vii, mai compleți. Și poate că cel mai frumos lucru la o îmbrățișare este că, atunci când o dăruim, o primim în egală măsură. În acel moment, nu doar noi vindecăm sau mângâiem, ci și noi suntem vindecați, mângâiați, întregiți. Îmbrățișările nu costă nimic, dar valoarea lor este inestimabilă. Poate că de aceea, dincolo de cuvinte, ele rămân limbajul prin care iubirea ne învață să fim mai aproape unii de alții și de noi înșine.
Autor: Dragos Hutuleac
Jurnal de Bucovina 