Nu mai suntem revoltați când ceva merge prost. Suntem doar obosiți. Apatia a devenit reacția de bază în fața incompetenței. Ne-a intrat în reflex ideea că spitalele vor fi reci, drumurile proaste, funcționarii agresivi, iar promisiunile politice – povești de adormit contribuabili.
România e prinsă între cele două maluri ale lipsei de exigență: conducători care nu au rușine și cetățeni care nu mai au energie să ceară mai mult. A devenit firesc să fii sfidat de sistem. Să aștepți luni pentru un CT. Să-ți plătești taxele online și să fii trimis la ghișeu. Să mergi la doctor cu medicamentele de acasă.
Dar toate acestea nu sunt doar despre corupție sau despre lipsa fondurilor. Sunt, mai ales, despre lipsa de rușine. Despre mentalitatea „merge și așa”. Despre călduțul care amorțește tot.
România lucrului prost făcut nu e o glumă. E o realitate cotidiană care ne tocește demnitatea, până când nu mai vrem s-o recuperăm. Dar o societate care nu mai cere calitate se mulțumă cu umilința.
Autor: Amalia Ionescu
Jurnal de Bucovina 