„De ce un om nu înţelege cât de mult m-a rănit?” Pentru că nu el trebuie să înțeleagă asta, ci tu însuţi/însăţi. Tu eşti singura persoană care, dacă este rănită, trebuie să vadă de ce se întâmplă asta? Poate că celălalt nu va înţelege vreodată cât te doare ceea ce face sau spune el, dar tu înţelegi. Şi dacă tu înțelegi este suficient, nu e nevoie de nimic altceva. Dacă înțelegi, faci ceva, astfel încât să te opreşti din a te lăsa rănit în mod repetat. Nu poți aştepta să te vindeci de o durere sufletească în funcţie de cel care îţi provoacă rana: ” o să fiu bine când o să îşi dea seama de ce mi-a făcut.” „O să fiu bine când îşi va asuma responsabilitatea faptelor sale.” Şi dacă nu va înţelege vreodată cât de adânc te-a rănit tu ce o să faci? O să aştepţi, ce?? Procesul de conştientizare al unei alte persoane în mintea şi sufletul căruia tu nu eşti? Rana nu e că un alt om te răneşte o dată sau de mai multe ori. Rana e abandonul tău față de propria persoană, dezinteresul faţă de tine suficient cât să fie oricine altcineva mai interesant decât starea ta. OK, această persoană NU vede, NU simte că te răneşte, intenţionat sau neintenţionat. Dar TU vezi. Şi asta e suficient ca să faci ceva şi să te opreşti din aşteptare, confuzie şi chin. Să ierţi profund, să renunţi la orice „o să fie bine dacă…” şi să faci să fie bine Acum, Azi şi Aici prin alegerile pe care le faci şi care nu înseamnă acceptarea, încurajarea şi păstrarea aşteptărilor față de alţi oameni care te rănesc, în viaţa ta.
Psiholog: Anichitei Biatrice Ioana
Jurnal de Bucovina 