Jur
Jur că am mințit mereu,
că niciodată
nu mi-am spurcat buzele
scuipând vreo boabă
de adevăr.
De ce mă priviți acum
ca pe un străin?
Aceeași expresie
plină de dispreț,
de dezgust,
ce o arătați porcilor
și escrocilor…
Pentru voi
mi-am învățat limba
să schingiuiască
mulțimea de sunete
ce țâșnesc din mine
cu falsa speranță
că vor apuca,
în sfârșit,
să zburde
prin aerul curat
de afară.
Chiar și când
vă mințeam pe față
(mai ales atunci)
eram cu gândul la voi.
Căci eu știu
(mereu am știut):
voi nu adevăr vreți, ci
satisfacția aparenței
cum că totul este bine,
întoarcerea la echilibrul
cu care sunteți atât de obișnuiți.
Pentru confortul și
pentru liniștea voastră,
pentru a nu vă tulbura,
am tăiat aripile
strigătelor mele
și le-am sfărmat
între dinți.
Autor: Caciur-Aioanei Tudor
Jurnal de Bucovina 