Într-o epocă în care educația pare să se transforme într-un târg al competențelor utile pe termen scurt, e necesar să ne reamintim un adevăr simplu: școala nu este doar despre ceea ce știi să faci, ci și despre cine devii. Într-o societate care împinge tinerii spre un prezent fragmentat și un viitor impredictibil, ideea educației ca sinteză între profesie, cultură și conștiință devine nu doar relevantă, ci vitală.
Trăim sub presiunea eficienței. Totul trebuie cuantificat, standardizat, aliniat la cerințele pieței. Se vorbește obsesiv despre competențe și abilități, despre „învățarea pe tot parcursul vieții” și „adaptabilitate”. Dar în acest peisaj al productivității forțate, riscăm să pierdem tocmai esența educației: formarea unei persoane care nu doar execută, ci înțelege. Nu doar se adaptează, ci alege. Nu doar răspunde comenzilor, ci formulează întrebări.
Educația trebuie să profesionalizeze, fără îndoială. Tinerii au nevoie să știe meserie, să se poată susține, să fie competitivi. Dar o profesie fără cultură riscă să devină o repetiție sterilă. Iar o cultură fără sens personal, fără un raport viu cu lumea, rămâne o colecție de date moarte. Cei trei piloni (după Andei Marga), profesionalizarea, cultura generală și dezvoltarea unei perspective personale asupra realității sunt poate cel mai onest și profund model de educație pe care îl putem folosi azi.
Cultura generală nu înseamnă doar date din manuale. Înseamnă context. Înseamnă a înțelege de ce lucrurile sunt așa cum sunt. Înseamnă legătura dintre istorie și prezent, dintre știință și umanitate, dintre trecut și viitor. Iar viziunea personală nu poate exista fără această cultură. Nu e suficient să știm ce facem. Trebuie să ne întrebăm și de ce facem.
Poate cel mai greu lucru azi este să educi un tânăr nu doar să muncească bine, ci să gândească limpede. Să aibă repere. Să simtă sensul. Să poată discerne între manipulare și argument. Să aibă o voce care nu strigă, dar se aude.
Educația reală nu este un set de cursuri sau de fișe de lucru. Este un drum interior. O întâlnire între om și lume. Iar când această întâlnire are loc în absența valorilor, ceea ce rămâne e doar zgomotul de fundal al unei societăți care uită că oamenii nu sunt doar forță de muncă, ci conștiință vie.
Adevărata educație nu este nici elitistă, nici populistă. Este profund umană. Și tocmai de aceea, reactivarea celor trei piloni: competență, cultură, conștiință, rămâne una dintre cele mai urgente misiuni ale timpului nostru.
Autor: Dragos Hutuleac
Jurnal de Bucovina 