Tudor Caciur-Aioanei: „Icoane prinse cu patafix”

A mai căzut una.
Deși aterizează ușor, căci
solul nu îndrăznește să o spargă,
lacrimile Maicii lasă cratere
în mine.

Iubirea mea nu a fost–
nu a fost destul de pură,
nu a fost destul de sacră,
nu a fost destul de tare…
nu este.

Au lăsat peretele gol;
pete vizibile tuturor.
Le ridic și le apăs iar,
tremurând, în patafix
deja uscat.

A mai picat una.
O prind cu palmele
mâinilor mele păcătoase,
dar îngerul a plecat
de mult.

Autor: Tudor Caciur-Aioanei