„Mândrie și prejudecată” a fost o bucurie literară de la prima până la ultima pagină. Dialogurile, personajele, tensiunea dintre Elisabeth Bennet și domnul Darcy, toate au un farmec aparte. Cunoscută ca fiind o femeie neconvențională pentru timpul ei, Jane Austen are darul de a creiona cu o subtilitate absolută o lume elegantă, plină de spirit și ironie fină, cu emoții autentice, specifice Angliei de la sfârșitul secolului al XVIII-lea.
În această perioadă, clasa socială și bunele maniere erau extrem de importante, iar moda, balurile și vizitele sociale erau părți esențiale ale vieții cotidiene din rândul nobilimii și aristocrației. Femeile, cum este cazul celor din familia Bennet, nu aveau dreptul să moștenească proprietăți, fapt care creștea presiunea asupra lor de a încheia căsătorii avantajoase.
Familia Bennet are cinci fiice, iar proprietatea Longbourn nu poate fi moștenită decât pe linie masculină. Tocmai din acest motiv, doamna Bennet este obsedată de ideea de a le găsi fiicelor soți care să le ofere stabilitate financiară și protecție socială.
Relațiile dintre clasele sociale sunt și ele tensionate. Domnul Darcy este reținut față de familia Bennet din cauza statutului lor inferior, în timp de Charlotte Lucas acceptă o căsătorie cu domnul Collins din pragmatism social, o alegere perfect acceptabilă în contextul vremii.
Balurile nu erau doar prilej de distracție, ci un context esențial pentru interacțiune și curtare. Eticheta socială era extrem de strictă. Se analiza în detaliu cine era cel care invita, cine era cea care accepta, ce însemna să refuzi un dans, toate aceste aspecte aveau implicații sociale clare.
Domnișoarele primeau o educație aleasă în muzică, desen, limbi străine și bunele maniere, nu pentru a-și construi o carieră, ci pentru a fi pe placul potențialilor soți. Lady Catherine de Bourgh exprimă opinii dure legate de ce „ar trebui” să știe o domnișoară bine crescută.
Romanul oferă o critică subtilă, dar constantă asupra constrângerilor și ipocriziilor sociale, bărbații având deplină libertate, în timp ce femeile erau împovărate de obligații și norme restrictive.
Cu ajutorul lui Elisabeth, un personaj cu idei avansate pentru acea epocă, Jane Austen pune sub semnul întrebării normele sociale ale vremii. Poate de aici vine și alegerea autoarei de a nu se căsători, într-o societate în care căsătoria era văzută ca un obiectiv esențial pentru o femeie. Prin personajele ei feminine, autoarea promovează o idee radicală pentru vremea respectivă potrivit căreia o femeie ar trebui să se căsătorească din dragoste, nu din obligație.
În epoca Regency, o femeie necăsătorită trecea în umbra socială și era adesea numită „fată bătrână” după vârsta de 25-30 de ani. Austen nu doar că a ales această viață, dar a transformat-o într-un prilej de observație socială fină și critică, valorificat magistral în romanele sale. Neavând o avere proprie și refuzând o căsătorie din interes, a trăit modest, dar a obținut o formă rară de independență pentru rolul impus femeilor în acea vreme, independența intelectuală și creativă. În loc să cedeze presiunii sociale, Austen a ales să o critice prin literatură, chiar dacă acest lucru a însemnat să depindă financiar de frații ei și de veniturile modeste obținute prin publicarea cărților.
Deși talentul său era evident, Jane Austen a publicat anonim, BY A LADY, iar în timpul vieții nu a fost celebră în adevăratul sens al cuvântului. Totuși, în cercurile restrânse era apreciată pentru inteligența și observația ei subtilă. Abia după moarte, a început să fie recunoscută pe scară largă drept una dintre cele mai importante romanciere ale literaturii engleze.
Deși romanul surprinde o societate de acum mai bine de două secole, este surprinzător cât de actuale rămân unele dintre temele sale. Femeile care aleg să rămână necăsătorite, să nu aibă copii, sau să urmeze o carieră în locul unei vieți convenționale, sunt și astăzi privite adesea cu suspiciune sau aspru judecate.
Societatea contemporană continuă, sub alte forme, să pună etichete asemănătoare celor de atunci. MÂNDRIE ȘI PREJUDECATĂ ne provoacă să ne întrebăm încă o dată, cât de liberi suntem cu adevărat și câte prejudecăți purtăm încă în noi, chiar dacă au trecut peste 200 de ani de la publicarea romanului.
Romanul nu oferă doar un model de femeie puternică cu voință și spirit liber în Elisabeth, ci și un portret masculin demn de admirație. Chiar și în zilele noastre, bărbații ar avea de câștigat urmând exemplul lui Darcy, un personaj care combină fermitatea principiilor cu respectul profund față de femeia pe care o iubește. Capacitatea lui de a-și recunoaște și de a-și corecta propriile greșeli, rămâne o calitate rară, dar esențială, indiferent de epocă.
Cartea merită citită nu doar pentru temele sale profunde sau pentru poveștile de dragoste dintre Elizabeth și Darcy, respectiv Jane și domnul Bingley, ci și pentru replicile pline de haz ale domnului Bennet, un personaj inteligent, ironic și mereu pregătit cu o observație acidă. Umorul lui subtil dă viață scenelor de familie și aduce un contrast plin de savoare între seriozitatea temelor și farmecul dialogurilor.
Iar dacă nu aveți timp de citit, sunt convinsă că ecranizarea de pe Netflix vine la pachet cu toate lecțiile valoroase ale romanului, despre dragoste, mândrie, alegeri, prejudecăți și curajul de a fi tu însuți, împotriva convențiilor.
SECVENȚE DIN INTERIOR:
- Am un mare respect față de nervii dumitale. De mai bine de douăzeci de ani te aud pomenind de ei cu atâta evlavie, încât am sfârșit prin a fi cei mai buni prieteni.
- Resentimentele puternice umbresc întotdeauna caracterul unui om.
- Întâi, să-mi dai voie ca, în acest caz, să mă folosesc de propria-mi judecată și, în al doilea rând, libertatea camerei mele. Voi fi încântat să am biblioteca numai pentru mine, și asta cât mai repede cu putință.
- Pe măsură ce cunosc mai bine lumea, sunt cu atât mai nemulțumită de ea: fiecare zi îmi confirmă convingerea că firea omenească e lipsită de consistență și că se poate pune prea puțină încredere în ceea ce pare a fi merit sau bun-simț.
- El se refugiase pe tărâmul cărților, iar această înclinație îi aduse bucuriile cele mai mari.
Jurnal de Bucovina 