CERCUL SCRIITORILOR DIN VIENA

Cărțile salvează vieți. La propriu. Aceasta este concluzia la care am ajuns după lectura romanului CERCUL SCRIITORILOR DIN VIENA, de J.C. MAETIS. Povestea demonstrează cum literatura poate deveni, uneori, singura formă de rezistență și supraviețuire în fața violenței și a opresiunii.

Acțiunea are loc în Viena ocupată de naziști, o perioadă întunecată în care simpla origine a familiei din care proveneai putea fi un motiv de condamnare. Într-un regim în care  se ard cărți și se cenzurează idei, cititul și scrisul nu mai sunt doar pasiuni intelectuale, ele devin acte de curaj și opoziție.

Autorul zugrăvește cu o sensibilitate aparte și cu o atenție minuțioasă la detalii două lumi dure: pe de o parte, represaliile inimaginabile prin care trec cei deportați în lagăre, pe de altă parte, povara celor neprinși, nevoiți să găsească metode ingenioase pentru a supraviețui.

La începutul secolului XX, intelectualii vremurilor obișnuiau să se întâlnească în cafenelele vieneze, în cercuri literare inspirate de ideile lui Sigmund Freud. După Anschluss-ul din 1938, când Austria a fost anexată Germaniei, viața evreilor, inclusiv a lui Freud, a fost pusă în pericol. Casa și cabinetul lui au fost percheziționate, iar fiul său a fost arestat și eliberat ulterior după intervenții diplomatice. Mediul ostil nu-i permitea să-și continue munca, motiv pentru care, Freud a acceptat să plece în exil în Anglia, în anul 1938.

În general, naziștii nu permiteau evreilor să plece, iar exilul era adeseori dificil. În cazul lui Sigmund Freud au existat însă, câteva circumstanțe atenuante care i-au facilitat plecarea. El și familia sa au beneficiat de ajutor diplomatic din partea unor prieteni influenți din străinătate, care au intervenit pentru obținerea vizelor și a documentelor necesare. De asemenea, vârsta înaintată (82 de ani) și renumele mondial nu mai reprezentau o amenințare politică pentru regimul nazist. Cu toate acestea, Freud a plătit o „taxă evreiască” foarte mare înainte de a pleca, iar cele mai multe dintre bunurile sale au fost confiscate. I s-a cerut chiar să semneze o hârtie prin care admitea că a fost tratat corect și drept de naziști.

Chiar dacă acesta a reușit să plece datorită combinației de factori politico-diplomatice și alte circumstanțe speciale, surorile sale, la fel ca multe alte rude și prieteni, nu au avut această șansă sau resursele necesare. Soarta lor a fost adesea tragică, murind în lagărele naziste.

Viena lui Freud reprezintă fundalul evenimentelor, însă cartea se concentrează mai ales pe suferințele și încercările prin care au trecut ceilalți membri ai cercului de scriitori. Yohannes și Mathias, doi evrei, autori de romane polițiste sunt personaje cheie care ilustrează diversele fațete ale adevărurilor dureroase din perioada ocupației naziste.

Prietenia, curajul, loialitatea se confruntă cu presiuni imense. Fotografiile cerului lui Freud sunt căutate pentru identificarea și prinderea membrilor, iar controlul cărților de identitate în tramvaie și locuri publice amplifică sentimentul supravegherii constante. Fenomenul sinuciderii în rândul evreilor crește alarmant.

Evreii și țiganii nu mai sunt considerați cetățeni ai Reichului și nu mai au drept de vot. Căsătoriile și relațiile extraconjugale între evrei sau Mischlinge (persoane de origine mixtă, ariană și ne-ariană) și cetățenii germani sunt interzise. Arienii sunt îndemnați să boicoteze magazinele și atelierele deținute de evrei, iar relațiile comerciale cu aceștia sunt descurajate sau interzise.

Evreii și Mischlinge sunt excluși din profesiile guvernamentale, nemaiputând activa ca doctori, profesori, avocați sau judecători. Accesul lor este restricționat în săli de cinematograf, operă, concerte, parcuri, restaurante și bazine de înot. Conturile bancare le sunt înghețate, iar toate bunurile și proprietățile trebuie înregistrate, putând fi preluate oricând de către Reich.

Circulația lor este limitată după ora 18:00, nu pot înființa întreprinderi sau participa la contracte publice, iar steagul le este interzis. Nu pot angaja femei sub 45 de ani, care au cetățenie germană sau rude ale acestora, nu pot susține examene de admitere la medicină, stomatologie, farmacie și drept. Sunt excluși din toate școlile, universitățile și instituțiile de educație ale Reichului.

Utilizarea echipamentului electric sau optic, bicicletelor, mașinilor de scris și accesul în biblioteci este interzis. Toți cetățenii evrei vor trebui să poarte brățara cu steaua galbenă, iar pe actele lor de identitate este marcată litera „J”. Bărbații adaugă „Israel” la numele lor, iar femeile „Sara”. Li se confiscă telefoanele și radiourile, neavând dreptul să folosească telefoanele publice. Sunt obligați să predea toate blănurile și hainele de lână, iar cupoanele de rație pentru îmbrăcăminte sau orice alte forme de ajutor social le sunt retrase.

Declarațiile de credință față de Reich și Fuhrer devin o obligație, iar schimbările de identitate devin o necesitate pentru mulți.

În final, ofițerii, soldații și gardienii Reichului sunt somați să distrugă orice urmă a execuțiilor în masă care ar putea fi descoperite de Armata Roșie sau trupele Aliaților.

J.C.Maetis are o legătură profundă cu subiectul romanului său, având origini evreiești prin familia tatălui său, din Lituania, unde mulți membri au murit în timpul Holocaustului. Această moștenire personală îi conferă autorului, pe numele său real, John Matthews, o perspectivă autentică și profundă asupra represaliilor descrise în CERCUL SCRIITORILOR DE LA VIENA.

Suntem datori să citim astfel de romane pentru a nu uita lecțiile dureroase ale istoriei și pentru a ne asuma responsabilitatea de a apăra demnitatea și drepturile omului din orice perioadă.  Chiar și în zilele noastre, amenințarea totalitarismului nu a dispărut complet, iar riscul ca oamenii să devină simpatizanți ai unor lideri autoritari rămâne real. Lectura unor cărți asemănătoare ne ajută să înțelegem mecanismele prin care se nasc astfel de regimuri și care pot fi consecințele lor devastatoare asupra libertății și demnității umane. Ele ne învață să fim critici, să nu acceptăm pasiv restrângerea drepturilor și să luptăm împotriva oricărei forme de opresiune, prevenind astfel repetarea tragediilor din trecut.

Secvențe din interior:

• Ce progres am făcut! În Evul Mediu m-ar fi ars pe rug. Azi se mulțumesc cu a-mi arde cărțile.
• Singura cultură pare acum a fi cea a amăgirii în masă.
• Omul își trage puterea din vulnerabilitățile sale.
• Cuvintele au o putere magică. Pot aduce fie cea mai mare bucurie, fie cea mai adâncă disperare; pot transfera știința de la profesor la elev; cuvintele îi permit oratorului să-și influențeze publicul și să-i dicteze deciziile. Cuvintele sunt în stare să nască cele mai puternice emoții și să genereze acțiunile tuturor oamenilor.
• Omul virtuos se mulțumește să viseze ceea ce omul rău chiar face în viață.
• Privind înapoi într-o bună zi, anii de luptă ți se vor părea cei mai frumoși.
• Cât de curajos devii când ești sigur că ești iubit!