Când microfonul se închide,
Radioul își pierde frazele.
Cuvintele rămân lipite pe buze…
Încep să cânte fantomele.
Nu mai trebuie să cos
Cu atâta atenție fiecare trăsătură,
Să pictez, ca și în manual, zâmbetul meu
Sau să iau asupra mea mantaua viu colorată
Din paiete împletite din ochii păunilor ofiliți.
În liniște, când nimeni nu poate să-mi critice
Deformările epidermei,
Închid ochii și ascult cum dansează,
Într-un menuet simplu și ușor
Convulsiile unui gând amețitor.
Sunt un agent dublu îmbrăcat la costum,
Încercând să păcălească realitatea,
Prea sfios să recunoască greșeală
Care a fost inserata prin imaginația proprie.
Încerc, în labirintul nesfârșit,
Să conving o identitate de mult creată
Că abțibildurile colorate
Nu te ajută să-ți schimbi personalitatea.
Ochii îmi zâmbesc ușor,
În fața oglinzii cumpărate
De la un anticar necunoscut
Și continui, cu pensula,
Să pictez hărți cu destinații greșite
Pe chipul alb și încă neştiutor.
Autor: Buzut Parascheva (cl. a X-a C, Colegiul de Artă „Ciprian Porumbescu”, Suceava)


Mult succes tinerei poete! Voi trece numele ei pe o listă specială, a favoriţilor!
ApreciazăApreciază