31 octombrie a mirosit a frunze căzute și amintiri iar holul Bibliotecii Bucovinei „I. G. Sbiera” s-a transformat, pentru câteva ore, într-un loc în care timpul a hotărât să stea pe loc. Pe pereții Galeriei de Artă, fotografiile celor doi gazetari, Dan T. Gurtesch și Mugur Geu, păreau că respiră, chemându-i pe cei prezenți nu la o comemorare, ci la o întâlnire cu spiritul lor viu, ironic, boem și imposibil de așezat între limitele convenției.
Evenimentul „In memoriam Dan T. Gurtesch și Mugur Geu” nu a fost o ceremonie sobră, ci mai degrabă o confesiune colectivă despre libertatea de a trăi frumos, chiar și atunci când viața te învață lecțiile ei mai puțin plăcute. În acest context, Dan Șarpe și Constantin Ungureanu-Box, gazdele serii, au știut să păstreze echilibrul fragil dintre emoție și zâmbet, dintre tăcerea grea a pierderii și nevoia de a mai auzi încă o dată vocea prietenilor plecați.
Aseară, pe holul bibliotecii județene s-au adunat oameni care i-au cunoscut, i-au citit, i-au consumat (la propriu și la figurat) și i-au iubit pentru felul lor unic de a fi.
Moderatorul Gabriel Cărăbuș a fost liantul discret care a ținut firul între oameni, cu naturalețea celui care știe că un eveniment de suflet nu se „moderează”, ci se respiră.
A fost o seară a contrastelor, așa cum au fost și ei: Gurtesch și Geu. Doi gazetari care au știut să iubească viața cu toate greutățile ei, pe care au îmbrățișat-o exact cum îmbrățișăm o femeie frumoasă despre care știm că nu va fi niciodată a noastră, dar a cărei simplă prezență ne luminează viața în fiecare zi.
Poate că nu întâmplător locul ales, holul bibliotecii, a fost la fel de inedit ca viețile lor. N-ar fi avut răbdare într-o sală solemnă, între scaune așezate în linie dreaptă. Ei au fost mereu niște oameni care nu și-ar fi găsit locul într-un spațiu convențional. Îi vedeai mai degrabă stând sprijiniți de un perete, cu un pahar de votcă într-o mână și o țigară în cealaltă, privind lumea cu un amestec de ironie, tandrețe și înțelegere.
„Și noi v-am iubit, bă!” …păreau să spună amândoi, la unison, din fotografiile de pe perete, privind spre selecta adunătură…(simt eu că îi durea dacă îi spuneam „adunare”)
Autor: Dragoș Huțuleac
Jurnal de Bucovina 