Dragos Hutuleac: „Să fii părinte singur nu e tragedia pe care o cred alții. Nu cade cerul pe tine!”

Să fii părinte singur nu e tragedia pe care o cred alții. Nu cade cerul pe tine!

Pot să fac bani, pot să-mi văd de copil, pot să-mi văd de viața mea. De cele mai multe ori e chiar mai simplu decât în două persoane care nu trag în aceeași direcție. Secretul? Planificarea. Și mă țin de ea așa cum se țin naufragiații de colacul de salvare.

Și da, uneori joc rolul celui „relaxat”, al celui care pare că nu se stresează. Adevărul? Sunt organizat până la obsesie. Că altfel nu merge. Îmi pasă de ce e în jur, dar prioritățile sunt clare: eu și copilul, restul după posibilități, nu după mofturi.

Greul nu vine din gătit, cumpărături, curățenie, haine spălate, facturi, piața zilnică,serviciu sau navetă. Astea sunt rutină. Problemele adevărate sunt evenimentele neprevăzute. Alea care-mi „rup” programul. Și Doamne, ce furtună se naște în sufletul meu când apare ceva din senin… Iar peste toate vin bolile copilului. Și astea neprevăzute! Când ai o noapte întreagă de șters vomă, dureri de burtică, lacrimi și domolit febra, când se prelungește totul peste zi…atunci e dificil…

Și tocmai de asta nu ies oricând.

Nu sar în sus de bucurie la planuri făcute în cinci minute.

Nu mă bucur de musafiri căzuți din cer.

Nu-mi plac surprizele…nici măcar alea „de bine”.

De asta „nu trăiesc clipa”.

Că nu am cum!

Nu pentru că sunt dificil, ci pentru că fără rutină se duce totul de râpă. Fiecare oră are scopul ei și rostul ei, fără prea multe interpretări.

Părintele singur nu e nici martir, nici robot, nici erou.

E cineva care funcționează cu capul pe umeri, știe ce are de făcut și nu mai irosește timp pe lucruri inutile.

Și Doamne, cât apreciem oamenii care înțeleg toate astea, fără să ne ceară explicații și fără să se supere.

Atât. Restul sunt povești pentru oameni care nu trăiesc realitatea asta.

Autor: Dragos Hutuleac