Suferința nu începe întotdeauna în ziua despărțirii. De multe ori, ea își face loc cu mult înainte, în momente atât de obișnuite încât trec neobservate.
Începe atunci când doi oameni împart aceeași casă, aceeași rutină și același pat, dar nu își mai împărtășesc gândurile, temerile sau bucuriile. Începe când întrebările sincere sunt înlocuite de discuții despre obligații, când gesturile de afecțiune sunt amânate, iar cuvintele importante rămân nespuse pentru că „va exista timp mai târziu”.
Distanța emoțională nu apare peste noapte. Ea se construiește încet, din mici renunțări, din tăceri repetate și din presupunerea că iubirea poate supraviețui fără să fie exprimată. Fiecare zi pare la fel ca precedenta, iar schimbarea este atât de subtilă încât nimeni nu îi observă amploarea.
Când relația ajunge în punctul în care ruptura devine evidentă, mulți cred că acela a fost începutul sfârșitului. În realitate, sfârșitul a început cu mult înainte, în toate acele momente în care apropierea a fost înlocuită de obișnuință, iar prezența de conexiune.
Concluzie: Cele mai valoroase lucruri din viața noastră rareori dispar dintr-odată. Ele se pierd treptat, prin neatenție, lipsă de comunicare și tăceri acumulate. De aceea, relațiile nu au nevoie doar de iubire pentru a rezista, ci și de prezență, grijă și curajul de a spune la timp ceea ce simțim.
Psiholog clinician: Anichitei Biatrice Ioana
Jurnal de Bucovina 