A mai căzut una.Deși aterizează ușor, căcisolul nu îndrăznește să o spargă,lacrimile Maicii lasă cratereîn mine. Iubirea mea nu a fost–nu a fost destul de pură,nu a fost destul de sacră,nu a fost destul de tare...nu este. Au lăsat peretele gol;pete vizibile tuturor.Le ridic și le apăs iar,tremurând, în patafixdeja uscat. A mai picat una.O … Continuă să citești Tudor Caciur-Aioanei: „Icoane prinse cu patafix”
Autor: ad astra
Tudor Caciur-Aioanei: „Mărturisire”
JurJur că am mințit mereu,că niciodatănu mi-am spurcat buzelescuipând vreo boabăde adevăr.De ce mă priviți acumca pe un străin?Aceeași expresieplină de dispreț,de dezgust,ce o arătați porcilorși escrocilor…Pentru voimi-am învățat limbasă schingiuiascămulțimea de sunetece țâșnesc din minecu falsa speranțăcă vor apuca,în sfârșit,să zburdeprin aerul curatde afară.Chiar și cândvă mințeam pe față(mai ales atunci)eram cu gândul la … Continuă să citești Tudor Caciur-Aioanei: „Mărturisire”
Tudor Caciur-Aioanei: „Stricăciune”
Balaurul nu a fost răpus. A fugit de suliță, s-a retras în bârlog, lăsându-și în urmă solzii și o dâră de sânge. Crezându-l mort, vă fericiți și beți, iar șarpele, târându-se leneș pe sub pământ, înghite bolovani, sfarmă rădăcini mănâncă tot, crește, ucide, cu o ură oarbă... Viermele roade la inima mea, ca … Continuă să citești Tudor Caciur-Aioanei: „Stricăciune”
Jurnal de Bucovina 