Milica Blaga: Încercare de portret (recenzie)

Pot afirma că am fost o mare privilegiată să-l am coleg de grupă la Facultatea de Litere de la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași pe scriitorul Marius Domițian, de care mă leagă o lungă își profundă prietenie, bazată pe cultivarea acelorași frumuseți spirituale.  Din punctul meu de vedere, Marius Fotache Domițian nu a ales … Continuă să citești Milica Blaga: Încercare de portret (recenzie)

Tudor Caciur-Aioanei: „Mărturisire”

JurJur că am mințit mereu,că niciodatănu mi-am spurcat buzelescuipând vreo boabăde adevăr.De ce mă priviți acumca pe un străin?Aceeași expresieplină de dispreț,de dezgust,ce o arătați porcilorși escrocilor…Pentru voimi-am învățat limbasă schingiuiascămulțimea de sunetece țâșnesc din minecu falsa speranțăcă vor apuca,în sfârșit,să zburdeprin aerul curatde afară.Chiar și cândvă mințeam pe față(mai ales atunci)eram cu gândul la … Continuă să citești Tudor Caciur-Aioanei: „Mărturisire”

Tudor Caciur-Aioanei: „Stricăciune”

Balaurul nu a fost răpus. A fugit de suliță, s-a retras în bârlog, lăsându-și în urmă solzii și o dâră de sânge. ‎ Crezându-l mort, vă fericiți și beți, iar șarpele, târându-se leneș pe sub pământ, înghite bolovani, sfarmă rădăcini mănâncă tot, crește, ucide, cu o ură oarbă... ‎ Viermele roade la inima mea, ca … Continuă să citești Tudor Caciur-Aioanei: „Stricăciune”

De ce un om nu înţelege cât de mult m-a rănit?

"De ce un om nu înţelege cât de mult m-a rănit?" Pentru că nu el trebuie să înțeleagă asta, ci tu însuţi/însăţi. Tu eşti singura persoană care, dacă este rănită, trebuie să vadă de ce se întâmplă asta? Poate că celălalt nu va înţelege vreodată cât te doare ceea ce face sau spune el, dar … Continuă să citești De ce un om nu înţelege cât de mult m-a rănit?

Casian Balabasciuc: „Ferească cerul de șmecheri!”

De (prea) multe ori am auzit afirmația că un popor dezbinat, cu greu poate fi adunat în jurul unui ideal comun, a unei idei favorabile sau a unui interes general. Acum, fiecare are dreptul de a se pronunța dacă această constatare o fi sau nu adevărată, etalându-și argumentele pro sau contra. Fără să dau verdicte, … Continuă să citești Casian Balabasciuc: „Ferească cerul de șmecheri!”

Ilaria Puşcă: Părinții din tablou, coșarca și Paștile

E mai bine de un ceas și va învia Bucuria acestei lumi. Dragostea învinge, în fiecare an, la început de primăvară. Și Doamne, frumos mai e la noi acasă, în satul nostru. Toate, după sănătoasă rânduială sunt făcute. Niciun pas mai încoace, ori mai încolo. Le facem așa, pentru că așa am apucat, de la … Continuă să citești Ilaria Puşcă: Părinții din tablou, coșarca și Paștile

Dragoş Huţuleac: „Paștele e despre cum rămâi în inima celor pe care îi iubeşti”

Nu ştiu cum simţiţi voi, dar eu am impresia că sărbătorile nu mai sunt trăite, ci bifate. Nu mai sunt tihnite, ci extenuante. Ne agățăm de ele ca de niște ocazii rare de a ne demonstra unii altora ce putem. Câți cozonaci facem, câte ouă roșii vopsim, câte tipuri de friptură servim. Uităm, de fapt, … Continuă să citești Dragoş Huţuleac: „Paștele e despre cum rămâi în inima celor pe care îi iubeşti”

Ovidiu Huţuleac: Posca

Vântul se strecura printre coloanele masive ale fortului roman cu adieri plăcute, răcorind  aerul care începea să se încingă încă de la primele ore ale dimineții sub soarele stăpân pe un cer fără urmă de nor. Tribunul Marcellus, un ofițer roman tânăr, dar deja împietrit de ani de războaie și răscoale în Iudeea, păși grăbit … Continuă să citești Ovidiu Huţuleac: Posca

Tudor Caciur-Aioanei: „prăpastia”

încă un pas pământul crapă o falie enormă se cască de o parte, ei de cealaltă, eu. privesc în jos vid absolut îl simt intrându-mi în creștet mă golește de orice impuls... de orice gând... toate mă părăsesc și se aruncă cu capul înainte în prăpastie parcă ar vrea să o umple; m-au lăsat pe … Continuă să citești Tudor Caciur-Aioanei: „prăpastia”

Dincolo de corectitudinea politică: ce riscăm când tăcem de frică

Trăim într-o eră în care tăcerea este impusă prin rușinare publică, nu prin forță. Corectitudinea politică duce la autocenzură, oamenii evitând subiectele sensibile de frica stigmatizării. Tăcerea nu este neutralitate și facilitează radicalismul. Este esențial să avem curajul de a exprima idei echilibrate pentru a promova toleranța și umanitatea.