Oamenii secolului nostru se plâng că nu mai au timp, nici răbdare să îmbrățișeze cărțile. Cu toate acestea, lectura tinde cumva să revină în trend, chiar dacă majoritatea crede că cititul nu mai e la modă. Cei care și-au făcut un obicei din asta, continuă să poposească în brațele calde ale literaturii, pentru că … Continuă să citești Lilioara-Mariana Popescu: O PRIETENIE (recenzie)
Categorie: Bucovina
Nu toţi au fost de acord cu „mica Unire”
Pe 24 Ianuarie, se aniversează alegerea domnului Moldovei Alexandru Ioan Cuza, ca domnitor al Țării Românești. Ca urmare a acestui fapt s-a format un nou stat: Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești. Deși în spațiul public, de-a lungul timpului, au fost promovate cu preponderență opiniile unioniștilor, trebuie să știm că Unirea din 1859 nu a … Continuă să citești Nu toţi au fost de acord cu „mica Unire”
Camilar Olivia: De ce sunt eu diferită
De când eram mică, desenul a fost mereu parte din viața mea. Îmi plăcea să desenez peste tot – pe foi, pe caiete, pe mobilier sau chiar pe pereți. Oriunde găseam un loc, desenul devenea universul meu. Acum, când pictez sau desenez, simt că sunt transportată într-o altă lume. Este o lume doar a mea, … Continuă să citești Camilar Olivia: De ce sunt eu diferită
Tudor Caciur-Aioanei: „Poezie timpului neoprit”
Am ajuns să mă învârt în cerc, într-o încercare de a opri timpul. Știu că nu voi reuși niciodată, dar de acum a devenit un obicei la fel de incontrolabil ca trecerea anilor. Dintr-un asemenea vârtej, creat de mine în jurul meu, cu greu să mai scap. O închisoarea perfectă din lacrimi și timp care … Continuă să citești Tudor Caciur-Aioanei: „Poezie timpului neoprit”
Tudor Caciur-Aioanei: „Paradox”
Orice suflet își caută fericirea, e în natura tuturor. Dacă nu o găsesc, se simt goale, incomplete, au o viață neîmplinită și abia ce reușesc să părăsească această lume, îngreunate fiind de atâtea regrete. Așa consumăm noi fiecare moment: căutând fericirea. Unii o găsesc într-o casă frumoasă, la o masă împărțită cu familia, cu un … Continuă să citești Tudor Caciur-Aioanei: „Paradox”
Ioana Adriana Stamate: De ce sunt eu diferită?
Eu sunt diferită prin tot ceea ce mă definește – ADN-ul meu, numele meu, vârsta mea și naționalitatea mea. Sunt unică prin pasiunile și plăcerile pe care le am, cum ar fi desenul, cântatul, timpul petrecut în aer liber și experiențele unice, precum călătoriile. Fiecare dintre noi este diferit prin personalitate și prin felul în … Continuă să citești Ioana Adriana Stamate: De ce sunt eu diferită?
Bejinariu Bianca-Sabrina: De ce sunt eu diferită?
Eu sunt diferită prin felul în care gândesc, simt și mă comport. Ajut oamenii, îmi asum greșelile, sunt sensibilă, emotivă și grijulie. Îmi pasă de cei din jur și sunt miloasă. Uneori, ca să ies din situații dificile, recurg la minciuni, iar asta e o parte din mine pe care încerc să o îmbunătățesc. Stările … Continuă să citești Bejinariu Bianca-Sabrina: De ce sunt eu diferită?
Tudor Caciur-Aioanei: „Fluturi în fața schimbării”
Viața unui fluture pare foarte simplă. Zboară toată ziua de la o floarea la alta, sorbind din nectarul lor. Firește, unii dintre ei au și preferințe: „Aceea este mai dulce.”, „Are o aromă aparte.”, „Uite ce frumos se potrivește culoarea petalelor cu aripile mele! A, ce gust are? Păi... În timp te obișnuiești și cu … Continuă să citești Tudor Caciur-Aioanei: „Fluturi în fața schimbării”
Dragoş Huţuleac: Întotdeauna părinţii buni nu sunt părinţii populari
Rolul de părinte este unul dintre cele mai dificile și mai solicitante „joburi” pe care le poate avea cineva. Și totuși, în ciuda complexității și a responsabilităților uriașe pe care le implică, acest rol vine fără un manual clar, fără reguli universal valabile și, uneori, fără sprijinul emoțional necesar. Ceea ce știm însă cu siguranță … Continuă să citești Dragoş Huţuleac: Întotdeauna părinţii buni nu sunt părinţii populari
David Croitor: MOŞU’ LEONTE ŞI LUPII
Pe vremea copilăriei mele, îmi plăceau grozav serile de iarnă. Odată cu lăsarea întunericului, bunica lua țâlindru' de la lampa atârnată de tavan, băga două degete peste care înfășurase o bucată de cârpă și-l ștergea de funingine pe dinăuntru. Apoi, dintr-o cutie de tablă albastră agățată într-un cui pe peretele de deasupra vetrei, lua ''cașâța … Continuă să citești David Croitor: MOŞU’ LEONTE ŞI LUPII
