Ne fascinează timpul cu şerpuirea sa înşelătoare, cu judecata sa implacabilă. Sus, pe obcină, pare că se prelinge altfel decât în vâltoarea omenirii. Acolo este mai dulce, mai blând, mai îngăduitor. Cel puţin asta par să spună casele bătrâneşti presărate pe păşunile largi, ca nişte ciuperci stranii, cu pălării ţuguiate. Peste grinzile lor atârnă cerul … Continuă să citești Casian Balabasciuc: „Aşa se adună laolaltă viaţa şi veşnicia, pentru a se împărtăşi împreună cu timpul”