O ceață groasă se înstăpânise pe șesuri. Căruțașii își traseră carele spre un pâlc stingher de copaci si aprinseră degrabă un foc la care sa se încălzească. Grijiră de animale și puseră un ceaun cu fiertură, fără să uite să scoată la iveală și un ulcior de vin, ca să meargă vorba bine și să … Continuă să citești Ovidiu Huţuleac: CEAȚA
Etichetă: proza
„Le păstra pentru ea, ca o pe o zestre!”
Ana venea de la liceu pe la ora 16. Paltonul alb, nefiresc de alb, o făcea aproape invizibilă printre nămeţii de zăpadă care picaseră anul acela. Noroc că nasul îi era mereu roşu de la frig. Dar şi ăla mic şi cârn, era greu de ghicit. Îi ghiceai mai degrabă ochii şi zâmbetul. Ambele nespus … Continuă să citești „Le păstra pentru ea, ca o pe o zestre!”
Dragoş Hutuleac: Învăţătoarea cea frumoasă
Era atât de frumoasă, încât până şi florile îi dădeau bineţe… Trandafirii, mai cu seamă ei, înfloreau de două ori in aceeaşi zi dacă o vedeau, iar soarele, fâsticit cu totul în ruşinea sa de copilandru, uita să mai plece de pe bolta cerului. Noroc de Lună, care rece şi geloasă ca totdeauna, îl muştruluia … Continuă să citești Dragoş Hutuleac: Învăţătoarea cea frumoasă
Jurnal de Bucovina 